Liniste, doi ingeri se iubesc

S-au stins luminile și cerul ne mângâie trupurile
ce se înfioară floral (acropetal).
Cerul, dragostea mea, cerul ne cunună și stelele
îmi duc trena (miri în carul mare).
Patul nostru făcut din flori de mac, salcâm și albăstrele
ne unește făcând din noi o istorie (definitiv).
mă privești fulgerător, dorința gândului tău a penetrat
fiecare bătaie a inimii mele (abis îmbrăcat în albastru).
Te rog, stinge lumina, lasă felinarele din gara asta părăsită
să ne mângâie (ești gelos pe lumina ce-mi atinge porii).
Încet, calm, lin, vulcanic, suflul tău face rochia mea să zboare pe
aripile fluturelui albastru ce-mi păzea pântecul (puntea de ceară).
iubitul meu făcut din ruga unei sfinte la picioarele lui Dumnezeu,
ești frumos ca o duminică îmbrăcată în plânsul
unui prunc (cast și nevinovat).



Începe-mă din colțul în care Dumnezeu și-a făcut casă,
acolo te aștept (în inima cerului).
Prinde-mă de brâu și, în vâltoarea unei făclii ce arde în munții care
ți se zbat în tâmple, sărută-mă (căprioara neagră se vrea femeie).
Pe pielea mea simt cum înfloresc crinii roz, pulsul meu e în tine,
mă înalți, mă cobori, îți faci drum pe coapsa mea (sunt o icoană).
Țipăt, zvâcnet, durere, geamătul unei feline și bătaia inimii
de greier, cel mai senzual început de suspin (ritual carnal).
Febră, iederă pe pereții inimii, suntem o clipă unită
cu un singur destin (apogeu milenar).
Fum de țigară, vin sângeriu și umbre ce fac dragoste proiectate
pe un cearșaf violaceu din curcubeul nopții (sublimul facerii).
Liniște, doi îngeri se iubesc.
Luminita Amariei

sursa:http://eulinterior.blogspot.ro/