Siluan Athonitul

Sunt mahnit ca nu traiesc drept, dar nu pot mai mult. Stiu ca sunt sarac la minte, ca am putina carte si sunt si pacatos, dar Domnul iubeste si pe unii ca acestia, si de aceea sufletul meu e atras din tyoate puterile lui sa lucrezepentru El.
 O, cat de mare este mila lui Dumnezeu! Sunt un om atat de ticalos si rau, dar Domnul ma iubeste atat de mult. El este Insasi Iubirea si pe toti ii iubeste asa si-i cheama cu milostivire la El: ''Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi''(Matei11-28). Aceasta odihna in Duhul Sfant sufletul o primeste cu pocainta.
 Suntem acum ultimii monahi. Dar chiar si acum sunt inca multi asceti pe care Domnul i-a ascuns, pentru ca ei nu fac minuni aratate, dar in sufletul lor se savarsesc in fiecare zi adevarate minuni, numai ca oamenii nu le pot vedea. Iata o minune: cand sufletul inclina spre mandrie, el se cufunda in intuneric si deznadejde, dar cand se smereste, atunci vin bucuria, strapungerea inimiisi lumina.
 Cine nu se nevoieste, cine nu se caieste sincer, acela nu cunoaste, nu simte harul. Dar Domnul a dat cu milostivire oamenilor pocainta si cei ce se pocaiesc se mantuiesc toti fara exceptie.
Cuviosul SILUAN ATHONITUL