Paşi spre lumină

                                                                                             

                                                                      31 0ctombrie 2012

Sunetul paşilor tăi

Mă cheamă spre tine...

Ca pe un căţel vocea stăpânului său.

Mi-e dor de lumina din mine.

Am uitat Cine S(f)ânt.

Umbra mi-o simt, 

mi-o adulmec 

şi mi-o cunosc în parte

Dar lumina paşilor tăi...

abia o percep ca pe-o boare de vânt,

pe care-o aspir,

o întrezăresc,

dar...mi-e necunoscută 

în ceea ce priveşte cuvântul: Cuvânt!

Vindecă Tu

Neputinţele aste adunate.

Vindecă şi eliberează copilul rătăcit

şi supărat că nu-şi găseşte Calea.....Lui!

Adu-mă tu frumos, de mîna, spre tine.

Căci din dorinţa de a mă apropia

dar şi din teama că nu mi-s vrednică, 

m-am rătacit de oile tale.

Şi mi-e frică şi frig de întunericul din mine.

Aştept.

Mi-e teamă să înaintez.

Te aştept.

Mă aştept.

De.... mult timp...

Pe cine ?

Pe...

O aia! minunată  

pe care-o resping

şi care mi-e teama....

că-mi aduce : 

Lumina din Mine!!!

Manuela Nistor

31 Octombrie 2012

sursa:http://iubireaunimii.blogspot.ro/