Priviti stelele radiind stralucirea gratiei divine.
Soarele lumineaza linistit campiile Pamantului,
Luna insoteste Pamantul in rotirea lui si niciodata nu oboseste,
Si toate lumile se supun smerite vointei Mele.
Tot astfel, voi sa va purtati in liniste poverile.
Si care este oare natura acestor stele?
Ascultati ce va spun, iubirea va fi raspunsul la intrebarile voastre!
Cata vreme purtati in inimi iubirea pura si perfecta,
Faclia gratiei Mele va va lumina drumul.
La flacara ei stralucitoare veti putea lesne citi
Marea scriptura a adevarului in numele lui Dumnezeu.
O, mica inima incarcerata intr-un piept prea stramt,
Daca ai sti de unde ai venit,
Nu te-ai mai ingriji de lumea lucrurilor,
Ci ai contempla in completa detasare curgerea ei,
Caci Creatorul tuturor acestora, atat de trecatoare
In comparatie cu realitatea inimii se va alatura cu iubire tie.
Ceea ce voi , fiinte slabe, considerati a fi mari,
Cat de neinsemnate imi pareti Mie!
O, acele lucruri nu inseamna nimic in imensitatea spatiului,
Tot astfel, acei oameni din ale caror inimi lipseste iubirea!
Mare este doar credinta adevarata in iubirea Mea
Si ceea ce decurge din ea: lacrima de cainta adevarata.
Prin puterea de a infaptui a iubirii Mele, doar Eu sunt plin de maretie,
Spirit liber ce poseda dintotdeauna controlul asupra Lui Insusi.
Dar caile sorilor Mei, necunoscute voua,
Cred, ca si multe alte lucruri, va reamintesc de slabiciunea voastra,
Ce sunt ele in oceanul nesfarsit al Divinitatii Mele?
Nimic altceva decat un fir de praf cazut de pe vesmantul Meu.
Daca ati urca spre centrul universului
Si ati auzi muzica sferelor in iutele zbor,
Si ati intelege marile lucrari ale atotputerniciei Mele,
Credeti poate ca ati fi mai atrasi de Marea Mea iubire?
O, nu, va spun, ci doar mai rataciti in indoielile voastre!
Chiar daca ati putea controla miscarea stelelor
Si, spirite libere fiind, ati zbura cu ele printre ceruri,
Chiar daca rasuflarea voastra ar naste sori stralucitori
Si intocmai ca Mine, i-ati lasa sa plonjeze in mare,
Chiar si atunci puterea voastra in comparatie cu a Mea ar fi
Asemeni firului de praf pe langa muntele stravechi.
Priviti drept in sus spre bolta albastra a cerului,
Priviti de asemenea nemarginirea marii strabatuta de valuri;
Credeti-ma cand va spun ca nu exista limite
Acolo unde ziua stralucesc sorii iar noaptea nenumarate stele.
Vasta intindere a marii nu poate fi comparata
Nici macar cu o singura picatura din cea mai mica lume a stelelor.
DE ACEEA VOI, OAMENII, TREBUIE SA MA CONTEMPLATI
DOAR PE MINE, CEL PLIN DE MARETIE,
SI DE VA ESTE SETE DE CUNOASTERE, SA MA LASATI SA VA ADAP,
CACI IUBIREA MEA POATE CERCETA SI PATRUNDE PRETUTINDENI.
DACA VETI INVATA SA PRIVITI CU OCHI CERCETATORI,
VETI DESCOPERI SEMNELE NUMELUI MEU IN FIECARE LUCRU.
Casa Domnului- Jacob Lorber
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu