Lasati lumina sa va intre in suflete, lasati lumina sa va intre in inima, lasati lumina sa va inunde, lasati, primiti si dati-o mai departe.
Lasati incrancenarile zilei, lasati problemele vietii, si primiti lumina lui Dumnezeu, nimeni si nimic nu poate ajuta pamantul asta decat Dumnezeu, nimeni si nimic nu poate reda linistea unei inimi decat linistea lui Dumnezeu.
Nu vom putea lucra pentru Dumnezeu lucrand incrancenati, lucrand prinsi in valtoarea acestei lumi plina de atata razbunare, plina de atata rautate, plina de atata judecata.
Sigur ca faptele rele trebuiesc sanctionate, sigur ca ce nu-i in folosul nostru trebuie sa-l indepartam, sigur ca tot ce-i gresit trebuie indreptat, si toate lucrurile ar trebui facute in si pentru Dumnezeu.
Nu ne primeste Dumnezeu cu acest comportament, aduceti lumina prin acceptare, aduceti lumina prin daruire, si aduceti lumina prin rabdare.
Stiu nu-i usor cand lucrurile nu se petrec cum ai vrea tu, stiu nu-i usor cand crezi ca nu se face lucrarea lui Dumnezeu.
Dar e mult mai usor cand le lasi sa se intample, stiind ca undeva sus Cel Mare si Sfant a lasat totusi asa, El poate opri totul, sigur tine cont de voia noastra, dar toate se intampla in si cu voia Sa.
Se discuta mult la noi in tara de Ardeal, ca o sa-l ia sau ca a fost sau nu a ungurilor. Ce e Ardealul oare? A cui pamant o fi Ardealul sau alt loc din lumea asta?
Nu or fi ele a lui Dumnezeu, nu ar trebui sa nu le mai discutam intre noi ca si cum noi am fi stapanii lor?
Oare nu toate sunt ale lui Dumnezeu si noi ca niste fii mostenitori le avem?
De ce ni le luam si ni le dam noi?
Alegerile ni le dam si ni le luam noi?
De ce nu suntem copiii ascultatori si sa lucram dupa Vointa Sa?
Sa lucram cu iubire, sa schimbam constiinte, sa incadram constiintele noastre in Cea Mare si Adevarata, in cea Mare si Sfanta, atunci doar atunci vom avea liniste pe pamant, abia atunci isi v-a putea cobori Dumnezeu Imparatia pe Pamant.
Pana atunci ne vom razvrati, ne vom razbuna, si vom inota in nenorociri si probleme, sperand degeaba in iubirea Lui.
Ne-am indepartat mult prea mult de ce-ar trebui sa fim, ne-am indepartat mult prea departe de Lumina lui Dumnezeu, nu-l lasam sa coboare la noi, ne folosim de numele Lui, ne folosim doar de reclama lui, ca si cum am vrea sa demonstram cuiva ca il avem.
Nu trebuie demonstrat nimic, nu trebuie aratat nimic doar Lumina Lui scoasa in lume.
Lumina Lui nu inseamna defaimarea fratilor mei, Lumina Lui nu inseamna ura pentru fratii mei, Lumina Lui nu inseamna judecarea fratilor mei, inseamna acceptare si iubire.
M-am gandit ca vor fi murdare alegerile astea dar nu le-am vazut niciodata atat de grele decat anul asta, nu le-am putut percepe greutatea, murdaria si intunericul ca si anul asta.
Atatea vorbe aruncate unii altora ca si cum nu am fi copii lui Dumnezeu toti, vedeti voi nu numai religiile au soarta asta a judecarii una pe cealalta, sta in natura omului de a ne judeca, acuza, si defaima uitand mereu ca avem un Judecator Suprem, care nu ne-a dat nici o sarcina in privinta asta, care nu ne-a trasat sarcini aici.
Sa ducem la indeplinire ce ne-a lasat El, ce ne-a lasat ca lucru Suprem: IUBIREA.
IUBIREA pentru El si iubirea pentru noi intre noi.
Ne balacim intr-un noroi care o sa ne i-a mult timp sa ne curatim de el.
Si cei si mai grav nu constientizam ca rezultatul alegerilor e rezultatul constiintei noastre, daca nu schimbam asta, CONSTIINTA lumii, putem tot vorbi, judeca, acuza...
Suntem mici dar Dumnezeu ne poate face mari, trebuie doar sa vrem, trebuie doar sa-l chemam sa-l lasam sa lucreze in noi si noi la locul nostru sa lucram pentru El.
Restul e lucrarea Sa, nu ne cere decat IUBIREAAAAAAAA
Psalmul 132
1.Iata acum ce este bun si ce este frumos, decat numai a locui fratii impreuna.
2.Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboara pe barba, pe barba lui Aaron, care se coboara pe marginea vesmintelor lui.
3. Aceastaeste ca roua Ermonului, ce se coboara pe muntii Sionului, ca unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvantarea si viata pana in veac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu