Predarea sufletului la Hristos

Se intampla poate sa nu ne predam in fiecare zi sufletul lui Dumnezeu, uneori din graba sa prindem lucrurile lumii asteia, alteori din uitare, sau fiecare are motivele sale pamantesti, desi nici unul dintre motive nu poate fi acceptat de o inima ce vrea sa calce pe urmele lui Iisus, pentru ca locul neocupat de Dumnezeu il ocupa altcineva.

Cand sufletul nostru i se preda lui Iisus o putere noua si frumoasa, o putere magica ne cuprinde fiinta, o putere supranaturala care prin puteri omenesti nu s-ar putea produce.

Aceasta forta, aceasta putere este iubirea ce ne-a daruit-o noua, si iubirea ce dorim sa i-o daruim noi, iubirea noastra pentru Dumnezeu, mareata, inalta si pura.

Pura ca inima noastra, care vrea sa se uneasca cu cerul, pura ca sufletul nostru care nu mai poate trai departe de iubirea Lor, departe de iubirea Tatalui nostru.

Iubirea, dintotdeauna si pentru totdeauna!

Cand pe Iisus il anunta ucenicii ca il cauta mama si fratii Sai, El spune ''Dar cine este mama mea, sau cine sunt fratii mei'', si aratand spre ucenici': ''Iata mama mea si fratii mei! Caci oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, acela imi este frate, sora si mama''.

Asta ne transmite Iisus si noua, intre noi si El se poate forma o legatura mai puternica ca cea de familie, si noi intre noi cei care-l dorim pe Dumnezeu in viata noastra, cat si intre noi si cer.

Iisus a devenit ruda noastra cea mai apropiata si odata cu El primim si alte rude din cer, este ruda ce si-o doreste oricine dar nu luptam destul ca sa o avem, sau poate nu stim cum sau ...

Hristos ne-a iubit cu o iubire ce nu are pret, oare noi cu ce iubire ar trebui sa-i raspundem?

Find adoptati de Tatal nostru ceresc oare nu ar trebui sa-l onoram pe Tatal nostru?

Si cum am putea sa-l onoram decat iubindu-l, chemandu-l si urmandu-l.

Lumina lui Dumnezeu vine prin cuvantul Sau, sau direct prin Duhul Sfant, dar cand raza de lumina nu este bagata in seama, sensibilitatea spirituala scade si pierzi drumul, dar intotdeauna fiintele mai evoluate din preajma noastra, sau fiinte pe care Dumnezeu ni le da de indrumatori, sunt atenti la noi si ne ajuta in drumul nostru.

Sa ne predam sufletul lui Dumnezeu in fiecare zi, in fiecare ceas, in fiecare clipa, sa-i multumim pentru toate ce ne da, si sa-l rugam sa ne arate calea, sa ne arate urma pasilor Sai spre cer.