Slujirea lui Dumnezeu

Urmă

Lacrimă dulce, seară frumoasă,

Ce lung e drumul spre paradis,

Cobori speranţă la mine în casă,

Într-o icoană, sau într-un vis.

Nu te mai ştie faţa mea rece,

De când din milă te-ai depărtat,

Să-ţi spun adio, să-mi spun că trece,

Când de o viaţă te-am căutat?

Eşti şi sărată, poate şi dulce,

Lacrimă, lacrimă, gândul meu blând,

Dorul te naşte şi te aduce,

Fără tăcere, fără cuvânt.

Ai şi principii, îmi pui condiţii,

Dar vine timpul când nu voi fi,

Şi-aceste gânduri sau premoniţii,

Vor fi regretul de a nu mă şti.

Plec către ceruri, plec cu rănire,

Să simt fiorul alb şi smerit,

Şi vei rămâne pe o psaltire,

O urmă caldă, că am trăit.

Cine vrea sa-i slujeasca lui Dumnezeu primeste puterea Lui, i se face aceea legatura cu El incat oricate din lumea asta sau venite  chiar din cealalta le depasesti caci El,  puterea cea adevarata salasluieste in tine, caci El datatorul de tot este in tine si cu tine in toate incercarile vietii ce le ai.
Dumnezeu ii ia pe oamenii care isi consacra viata Lui si le face scoala pentru lucrarea ce o are pregatita pentru ei, ei trebuie doar sa se consacre lui Dumnezeu, sa se daruiasca Lui.
Nu-i un lucru foarte usor caci avem noi felul nostru de a trai, tare iubim trairile lumii asta, dar Dumnezeu rabdator asteapta, si asteapta pana noi ne dezmeticim din valtoarea vietii asta lumesti si ne intoarcem la inceputuri, sigur platindu-ne ce intre timp alunecasem sau coborasem in adancurile mizeriel sufletesti.
Lucrarea cea mai inalta a scolii lui Dumnezeu nu este numai de a da cunostinte, ci si de a impartasi si altora acele cunostinte, cunostinte date intre o minte si o alta minte, dar mai frumoase si mai importante sunte cele intre o inima si o alta inima, simtind cum de la viata primesti o alta viata.
Da, dar acestea trebuiesc in coontinuu intretinute, impartasite, primite iar date facandu-se un circuit intre tine si cer si fiintele cele primitoare de cunostintele ce tu le detii.
Viata adevarata era Iisus pentru ucenicii Lui, si cei ce in acele timpuri erau pe pamant, viata adevarata ne-a ramas si noua azi, si viata adevarata va ramane in eternitate.
Asta tine de noi daca dorim aceea viata adevarata, tine de noi daca o putem chema, astepta si primii in viata asta.
In decursul omenirii     daca oamenii umili ar fi fost educati sa asculte vocea sufletului lor, sa-l asculte pe Dumnezeu cel dinauntrul lor, acum viata in Dumnezeu, viata in Hristos ar fi mult mai aproape de ce ar trebui sa fie, de ce Tatal astepta de la noi, desi Tatal isi va face lucrarea Sa cu acei lucratori care vor si sunt pregatiti pentru a lucra ogorul Sau, pierderea este a noastra, noi toti vom plati ca nu ne putem aduna, coaliza in jurul centrului datator de viata care este Hristos.
Usoare nu sunt vremurile ce le traim, usor nu este nimic acum dar totul este spre binele si inaltarea noastra, noi doar sa fim portite pe care Dumnezeu sa poata intra in sufletul nostru.