Cand am inceput sa consacru si sa cer inspiratie pentru aceste cateva randuri, ma gandeam ce oare s-ar putea scrie ce nu a fost scris, ce ai mai putea sa adaugi la tot ce este spus si scris despre Dumnezeu, ce este spus si scris despre Iisus sau despre cerul intreg.
In decursul timpurilor si anilor s-au spus si s-au scris multe dar niciodata cuvintele rostite si spuse nu ar putea descrie ce simte o inima doritoare si daruitoare de iubirea Dumnezeiasca.
Acele trairi nu au nici explicatie, nu au nici descriere, ele doar sunt.
Nu sunt cuvinte pentru a descrie ce simte o inima, un suflet care vrea, si care si reuseste sa simta iubirea cereasca, dar totusi'' suntem pe pamant, trebuie sa fim oameni'' si toate sa le facem si sa le traim ca aici.
Asemanator simti si iubirea pentru spiritele inalte de pe pamant, o iubire tamaduitoare, o iubire eliberatoare si de descatusare, o iubire care iti da aripi spre a te ridica in inalt.
Dar intradevar nu este o traire continua asa, nu iti da intotdeauna aceleasi trairi, dar dupa ce ai cunoscut-o drumul invers nu se mai face, nici nu ar putea si nu ar avea cum.
Sa te lasi tarat inapoi in umbra si mocirla lumii, ar putea poate insemna o alta experienta, de care poate sa ai nevoie sa mai intelegi ceva, dar totul este mult prea greu de indurat.
Lumina Lumii este Iisus, Lumina lumii este tot ce-i frumos si in armonie cu cerul, Lumina pe pamant sunt multe suflete acum in timpurile noastre dar cati oare recunosc si primesc lumina lor?
Cati se lasa patrunsi de lumina binecuvantatoare care coboara prin multe suflete acum prezente pe pamant?
Nu lasati egoismul si rautatea lumii asteia sa va patrunda spiritul, nu le lasati sa va invadeze sufletul, e mult prea greu de iesit din ele dupa ce le-ai lasat sa te invadeze, nu le lasa sa-ti i-a in primire coltisoarele vietii tale.
Dumnezeu sa aiba grija de noi, vointa Lui sa fie in viata noastra, si viata noasta sa fie dupa vrerea Tatalui nostru iubit.
Ruga-mi pentru libertate
De-atâta timp cer marea libertate
Şi ştiu că vine, vine, e pe drum,
Am înţeles că doar făcând pe toate
Îmi poate fi şi n-am s-o pierd în fum.
Şi cer de-atâta timp să se dezlege
Ce e legat acolo ori aici
Şi să-mi fiu slugă mie când sunt rege,
Să nu mai simt ca sunt ca un arici.
Pe praguri stau, cu calm, în aşteptare,
Când vreau ceva privirea mi-o ridic,
N-am timp, dar dacă ard de nerăbdare
De mine fug şi viaţa mi-o complic.
Chiar pot să număr, zile sunt, nu multe...
E timpul lor, n-am cum să le grăbesc,
Îi rog, de ajutor, să mă asculte
Pe cei ce libertatea mi-o doresc.
Sunt fapte de făcut... De nu-s făcute
Mă-ntorc din drum că nu am cum să plec,
N-am cum să mint că toate sunt văzute,
De prag nu pot decât iubind să trec.
Aş vrea să fiu ferit de toate-acestea
Dar, cum nu sunt, îl rog să-mi dea un drum
Şi-astept o clipă când veni-va vestea
Că pot pleca şi liber sunt de-acum.
E firea mea să lupt de simt că ura
Împinge munţii să coboare-n văi
Şi am să lupt cu cei ce-ntrec măsura,
Cerându-mi să m-abat pe alte căi.
De-atâta timp cer marea libertate,
Ca liber să fiu eu liberator,
Dator mai sunt cu doar câteva fapte
Nu mă opriţi! Nu pot să plec dator!
Mă rog de voi, ce-i dragi, ce îmi ştiu zisa,
Să facem ce mai este de făcut,
Vreau libertate... Ştiti... Doar ea-i premiza
Că nu-mi întorc privirea spre trecut.
Vreau libertatea pentru voi şi pentru mine,
Oricine şi oricum ne-ar fi legat,
Vă vreţi voi bine... Mie îmi vreau bine,
Cu ură facem rău... Şi e păcat.
"Potrivit Bibliei noi suntem păstrătorii Garden (sau natura) așa cum este descris în povestea lui Adam și a Evei, iar în acest timp modern încă mai sunt, dar ne-am uitat scopul nostru."
~ ~ Drunvalo Melchizedek
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu