Propriile greseli

Primisem in urma cu cateva zile un mesaj(cand spun asta nu vorbesc niciodata de al primii fizic), ceva sau cineva mi le aseaza in constiinta sau in minte dar nu cred, nu le deosebesc inca foarte bine, deci suna ''fii tu insuti'', si am inceput a scrie cum am stiut eu descrie in momentul acela.
Dar a fi tu insuti inseamna sa fii tu cel care esti, si daca nu te lasa nimeni, daca nu corespunzi la nimeni si nimic sa fii tu ceea ce esti, ceea ce stii, ceea ce simti ca trebuie sa fii... .
Usor de intrebat, greu de raspuns, greu de aflat?
Eu personal la scoli de treatru nu am umblat, adica nu am stiut sa fiu altceva decat ceea ce am fost la timpul ala, cu greselile si lipsurile mele, cu nevinovatia copilului mic, cu credinta ca toti aunt asemeni mie, ca nimeni nu stie si nu poate face rau, cu speranta in Dumnezeu ca El, doar El imi poarta pasii acolo unde vrea.
As vrea de multe ori sa fac si sa spun ce ar trebui, sa fac sa nu gresesc, sa merg asa cum ar trebui, dar cum sa faci asta cand tu esti altceva, cand tu esti ceea ce esti nu ceea ce ai vrea chiar tu sa fii.
Acum inteleg aici multe greseli si totusi cum poti fi tu insuti, cand in orice parte ai luao dai de un zid de a te manifesta tu, cand orice simti la timpul ala ti blocat de ceva sau cineva, cand parca nimic nu-i bine din ce crezi tu ca ai fi totusi tu insuti.
Atunci te lasi modelat de modelele tale, cei pe care tu ii iei de modele, te duci inainte cu asta si cand ai ajuns iar la un anume punct esti iar blocat de altcineva, punct si de la capat.
Da, cam asa stau lucrurile cu unii de a fi tu insuti, cam asa stau lucrurile cu noi cei care ne luam mereu si mereu modele care poate nu se potrivesc tiparului nostru, celor care am vrea sa fim noi ca ei  si totusi nu suntem.
Nu vom fi niciodata decat ceea ce suntem, oricat am vrea altceva, oricat ne vom intoarce in universul acesta minunat, vom fi doar noi, pentru ca nu poti trai si fi altceva decat ceea ce suntem.
Razvratiri, intrebari, invataturi si multe altele.
Dumnezeu are grija sa ne gasim fiecare drumul nostru asa cum este el, cu urcusuri si coborasuri, cu lacrimi de tristete si de bucurie, cu trairi intense si adormiri la comanda, cu multe, multe ... .
Greselile ne costa, le platim ne invartim, si revenim pe loc.
Oamenii iubirii din lumea asta, au sarbatorit pe 24 octombrie ''ziua unimii'', ziua unimii intre noi si apoi impreuna cu cerul, ma intrebam cati au stiut si cati au sarbatorit asta, poate multi, ar fi bine, si eu am aflat doar cu cateva minute de ora la care se intra in comuniune, lumea intreaga si apoi cu cerul.
Ar fi frumos sa facem asta cat mai des, cat mai multi sa fim cuprinsi in aceasta hora a universului, in acest dans al iubirii, dar pentru asta trebuie sa ne acceptam, sa ne putem da mana, si inca e asa de greu... .
Speranta si credinta in Dumnezeu ne ramane mereu in inima, in suflet, cu ele mergem inainte, cu recompensele si platile ce le avem alaturi de dus.