Preocuparea oricarui suflet, mai mult sau mai putin constient este acela de a ajunge la desavarsire.
Multe piedici ne asteapta totusi pe cale, multe ni se astern in cale de care suntem mai mult sau mai putin constienti.
Dorinta noastra de a ne contopi in Dumnezeu si de a deveni una cu EL, bucuria acestor trairi este asa de mare incat uiti total de tine, uiti total cine esti sau ai fost vreodata.
Ai vrea sa ramai mereu asa, ai vrea sa nu mai stii niciodata cine esti, dar regula vietii este alta, si ea te trezeste parca dintr-un vis si-ti spune''hei, esti aici si acum, traieste aici'', fa-ti treaba, ca la final sa poti sa fii cat mai aproape, sa poti sa fii cat mai sus.
Dar cine stie valurile vietii ne vor lasa sa fim cat mai aproape sau ne vor arunca in involburatele si temutele tenebre ale zidirii de dincolo de ceata.
Noi constientizam, iubim, urcam, trecem zidul cunoasterii fara frica stiind ca dincolo de el ne asteapta lucruri minunate, lucruri care nu le visam atunci cand inca nu stiam, lucruri la care nu speram atunci cand nu auzise-m de ele.
Speram, visam, ne intindem in speranta ca vom si creste, in speranta si certitudinea ca El ne trage spre inima Lui, la fel cum noi tindem mereu si mereu acolo.La inima Sfanta, LA Inima Sacra, la Inima Draga care sa se uneasca cu inima noastra in aceeasi traire, aceiasi bataie si acelasi vals sublim si nestiut pana mai ieri.
Frumos, minunat acest vals pe ritmuri Dumnezeiesti, acest ritm trait in inima din care nu ai vrea sa iesi dar totusi trairile nu-s mereu aceleasi, vibratiile si ele parca dispar, iesi uneori din ele si te trezesti intr-o lume necunoscuta pe care parca nu ai mai vrea sa o stii, pe care nu o mai poti intelege, pe care parca nu o mai vrei si nu o mai poti trai.
Dar trebuie sa le facem fata la toate si la tot pentru-ca stim ca in toate si tot il vom gasi pe El, pe EL cel care ne-a cautat pe noi, pe El cel care la inceputuri ne-a creat, El Dumnezeul nostru e mereu acolo si ne asteapta, ne asteapta pe fiecare, asa pe rand cum putem intelege, asa pe rand cum vrem sau poate cum El vrea sa ne dea intelegerea, intelepciunea, care toate sunt de la El.
Dar totusi ne intoarcem mereu si mereu in acelasi loc, mai inalti parca, mai vigurosi si parca fara frica ca nu vom mai gasi iar drumul.
Nu! stim drumul, de acum ne e cunoscut, am facut cativa pasi, care ne-au ramas, acesti pasi mici au ramas in constiinta, de acum o luam doar de acolo, de acum cautarea incepe de acolo, de unde am lasat-o ieri.
Dar mereu si mereu revenim in acelasi loc ca si cum un magnet ne trage acolo, de unde am pornit cautarea, ca si cum ne-ar fi frica sa nu ratacim drumul sau poate asa vrem, ca mereu sa revenim, sa mai luam cu noi si alti cativa in calatoria noastra .
Stim ca este asa, si ca El Dumnezeu, vrea ca cat mai multi sa cunoastem Adevarul Sau, cat mai multi sa-l cunoastem pe El in Adevar si Lumina.
Si asa este, cat mai multi aflam drumul, cat mai multi cunoastem Calea, care duce la El, dar nu am vrea si nici nu am avea cum sa mergem singuri, ci ne intoarcem mereu sa mai aratam la cineva drumul, sa mai aratam cuiva Calea...
Noi, oare? Nu, EL cu noi, doar impreuna sti-vom urca, doar impreuna vom sti care-i Calea cea adevarata.
Si asta-i adevarata Bucurie, adevarata Traire, adevaratul Rai, DRUMUL NOSTRU SPRE CER, URCAREA NOASTRA IN PASI DE VALS CERESC.
6.Intru aceasta va bucurati, macar caacum ar trebuisa fiti tristi, incercati fiind de multe feluri de ispite pentru putina vreme,
7.Pentru ca credinta voastra incercata, mult mai de pret decat aurul cel pieritor, dar lamurit prin foc, sa fie gasita spre lauda si spre slava si spre cinste, la aratarea lui Iisus Hristos.
8.Pe El, fara sa-l fi vazut, Il iubiti; intru El desi acum nu-l vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita,
9.Dobandind rasplata credintei voastre, mantuirea sufletelor.
Petru 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu