Urmarea de bunavoie si cu sufletul purificat, curat, este dorinta oricarui suflet constient de prezenta lui Dumnezeu in toate aspectele vietii noastre.
Iubirea pentru Dumnezeu ar trebui sa fie lucrul cel mai usor din lumea asta, dar sigur din toate lumile.
Dar urmarea lui Hristos de bunavoie, urmarea lui Hristos in aceasta lume cand tot timpul cele materiale sunt mai importante decat urmarea lui Iisus, cand fiinta umana este supusa din toate partile lumii materiale, este greu de iesit de sub aceasta cupola a materialului.
Cum ar fi sa nu ne ducem la serviciu, sa nu ne alaptam copii, sa nu ne curatim casa, sa nu ne facem o casa..., dar urmarea caii lui Hristos ar trebui sa ne fie inainte de toate astea, urmarea caii Lui in inima noastra, urmarea caii Lui in toate faptele vietii noastre, ar trebui sa ne fie prioritar vietii noastre pamantesti, si in pacea si dragostea lui Iisus sa le combinam pentru dragostea eterna a Tatalui Ceresc.
Cu puterea si iubirea lui Dumnezeu totul este foarte usor, cu constientizarea a ceea ce esti si vrei sa fii, cu iubirea si ascultarea de Dumnezeu, cu acceptarea a tot, si cred ca important cu ferirea de a accepta lucrurile care inima noastra le simte nealiniate cu Vointa Divina.
O Doamne al nostru Tata Ceresc, ajuta-ne sa te urmam in toate cele bune, umple-ne inima de bunatatile Tale ceresti, umple-ne sufletul cu dorinte fierbinti de a ne apropia de Eterna-ti Iubire, de a face in toate Voia Ta, inima noastra sa fie asa lipita inimii Tale incat vointa noastra sa fie una cu Vointa TA, si in toate sa te urmam pe Tine.
16.Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi aceluia caruia va supuneti: fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate?
17.Multumim insa lui Dumnezeu, ca desi erati robi ai pacatului, v-ati supus din toate inima dreptarului invataturii careia ati fost incredintati.
18. Si izbavindu-va de pacat, v-ati facut robi ai dreptatii.
19.Omeneste vorbesc, pentru slabiciunea trupului vostru_ caci precum ati facut madularele voastre roabe necuratiei si faradelegii, spre faradelege, tot asa faceti acum madularele voastre roabe dreptatii, spre sfintire.
Romami-cap6
Pacea, Iubirea si Lumina lui Dumnezeu sa ne insoteasca pasii!
URMAREA LUI HRISTOS * Ar trebui să urmăm Mântuitorului toată calea Sa pământească, măcar tot aşa de zornic, pe cât ne zoreşte foamea şi setea după cele pieritoare. * E lucru de mirare că, pentru pricini pământeşti se găsesc mii şi milioane de oameni care merg cântând la moarte, dar pentru Împăratul Cerurilor abia se mai găsesc puţini, din când în când, care să fie liniştiţi şi bucuroşi de moarte. * Sunt mulţi cărturari „aproape de Împărăţia lui Dumnezeu”. Sunt toţi cei care cred în Dumnezeu, dar nu cred în Iisus Hristos. Aceştia au simplificat tot aparatul religiei, ca odinioară cărturarul cu care a vorbit Iisus. Au rămas cu un Dumnezeu abstract, care nu le cere mai mult decât să-I recunoască existenţa. Se mulţumeau foarte bine cu un Dumnezeu pe care Îl deduc ei, creat de ei, chiar un Dumnezeu al lor, deşi absolut, inaccesibil dacă nu chiar inexistent. Fără revelaţia lui Dumnezeu în Iisus Hristos şi fără angajarea în toate consecinţele concrete ale acestei Revelaţii, cărturarii rămân aproape pe „dinafară de Împărăţie”. * Toţi care nu cred şi nu urmează lui Dumnezeu sunt morţi înaintea lui Dumnezeu. La aceştia s-a referit Iisus când descurca pe al doilea spre rostul său: „lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”. Ar fi surprinzător răspunsul vreunuia: „Doamne, lasă-mă să-mi îngrop necredinţa mea!” * Când ţi-a găsit Dumnezeu vreo treabă pentru Împărăţia Sa între oameni, ai isprăvit toate obligaţiile lumii. * A fi ucenicul lui Iisus nu însemnează a te opri la mijlocul uceniciei. A fi ucenicul lui Iisus însemnează o prevedere, un război şi a-ţi zidi o cetate. A nu-ţi face socoteala aceasta însemnează a te face de râs. Iar a nu te face de râs însemnează a-L urma pe Iisus în toată calea vieţii Sale pământeşti, chiar dacă ultimul pas al căii îl vei avea de făcut răstignit pe o cruce. „Dumnezeu poartă paşii omului”, iar acestea sunt marile hotărâri spre El. * Vecinul tău bate crâşmele, verişoara ta a fugit necununată, feciorul tău fuge de biserică, copiii tăi umblă la joc seara şi scuipă după preot. N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gând să te aduci pe tine. * O întâlnire cu Iisus înseamnă o misiune, înseamnă chemare la apostolie şi la toate riscurile trăirii de Dumnezeu între irozii neamurilor, pe care, de asemenea, trebuie să-i iubeşti. Nu cumva sunteţi şi voi căutând pe Iisus? Arsenie Boca-Mare indrumator de suflete  |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu