duminică, 22 iulie 2012

Propria renastere



De multe ori o fiinta umana cade si Dumnezeu in marea Sa iubire o ridica din nou, si din nou pana atunci cand in marea Sa indurare ne v-a duce in Imparatia Sa vesnica.
Oricat am vrea noi sa fim asemeni cerului, oricat am incerca sa facem voia Tatalui cat suntem pe pamant suntem supusi pacatului si greselilor, si prin asta pacatul nu trebuie justificat, nu trebuie niciodata sa ne gasim scuze pentru pacat, Dumnezeu niciodata nu ne-a lasat portita de a pacatui, El ne-a dat putere din El sa le invingem toate cu crezarea ca este vesnic in noi si cu noi.
Avem datoria , mereu iubirea si dragostea pentru Dumnezeu care ne ridica si ne aseaza pe calea catre El daca noi asta cautam si vrem.
''Legea iubirii fiind baza guvernarii lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiintelor create depindea de aderarea lor totala la marile principii ale neprihanirii. Dumnezeu doreste de la toate fiintele pe care le-a creat sa-l iubeasca si sa-l onoreze pentru ca Ii apreciaza caracterul intr-un mod rational. Lui nu-i face placere o ascultare din constrangere, ci le acorda tuturor libertatea de vointa, ca sa-i slujeasca de bunavoie''
Tragedia veacurilor-Ellen White
Sa facem ce ne sta in putinta pentru a face voia Tatalui, pentru a ne apropia cat mai mult de Imparatia cereasca, sa ne detasam cat putem de suferintele trupului dar in acelasi timp sa-l cinstim.

28.Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai curand de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena.
Matei cap 10




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu