Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, ceea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, ceea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!
Primeste-ne Maicuta sub Sfant Acoperamantul Tau, pe noi cei ce tanjim dupa dragostea cerului si a voastra ocrotire, rugaciunile noastre preda-le Maicuta la Fiul Tau si Dumnezeul nostru, si transmite Maicuta iubirea sufletelor noastre.
Dragostea si iubirea noastra face scara spre cer, primitini-o ca pe un intors al dragostei si iubirii voastre trimisa noua pe pamant.
Dragostea nu cade niciodata!
Iubirea nu cade niciodata!
Dumnezeu sa ne ocroteasca pasii!
Frumos si agitat sfarsit de saptamana, ca de obicei, frumos ca au circulat energii frumoase, curatitoare, care le-am avut si in viziune, agitatia probabil ca urmare, nu stiu... , Dumnezeu le stie pe toate.
3.Si aceasta este viata vesnica:Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos,pe care l-ai trimis.
4.Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5.Si acum, preaslaveste-ma Tu, Parinte, la Tine insuti, cu slava pe caream avut-o la Tine mai inainte de a fi lumea.
6.Aratat-am numele Tau oamenilor pe care mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit.
7.Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
Ioan-cap17
Iti vine de foarte multe ori sa cuprinzi intreaga lume, ce o stii sau ce nu o stii, cele ce le cunosti sau cele ce nu le cunosti, privind cerul ti recunosti acel dor de neoprit de tot si toate, aceea dorinta arzatoare de a te inalta spre nu stii unde, spre nu stii ce, doar sa te inalti.
Cand Iisus spunea toate astea isi incheia-se lucrarea pe pamant, veni-se cu o mare menire, o duse-se la bun sfarsit, si acum se intorcea in ceruri un trofeul biruintei,
Era un biruitor dumnezeiesc, se intorcea in Ceruri preaslavit de intreg cerul, preaslavit de Tatal.
Dupa ce mai reve-de inca odata toata scena de cand veni-se pe pamant, nerecunostinta lumii asta placuta doar pacatului, nerecunostinta si chiar a scumpilor Sai ucenici, care in clipele de umilinta si tortura, si ei il parasise-ra, ramase-se doar El cu Tatal.Asa ramanem fiecare in clipele de greutate.
Dar acum totul trecu-se, ii privea pe ucenici, si prin ei pe noi toti, cu aceea iubire protectoare, cu aceea iubire desprinsa din iubirea Tatalui, aceea iubire care nu tine minte, care iarta, iubeste, iubeste...iarta.
El se inalta dar ramane si cu noi, ne trimite Duhul Sau Sfant ''Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.''.
Bucuria cerului trebuie sa ramana si bucuria noastra, familia din cer si familia de pe pamant sunt una in bucuria si iubirea Tatalui, in dragostea si pacea sufletelor cunoscatoare si asteptatoare a Tatalui.
''Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru'', ne suna mereu in minte cuvintele Sale minunate, a venit pentru noi, ne-a daruit iubirea si jertfa Sa, s-a inaltat pentru noi si ne asteapta in fiecare clipa sa-i cadem la pieptul Sau.
O zi frumoasa, calma si linistita in care Dumnezeu vrea ca noi sa ne indreptam privirea, gandirea si graiul nostru catre El.
Ne vrea sa-l contemplam mai mult, sa-l coboram mai mult in noi, sa-l dorim mai mult, ca in felul asta restul vietii mai putin frumoase, mai putin placute sa nu isi gaseasca loc in noi, sa nu gaseasca resurse pentru a se hrani din noi si fiinta asta frumoasa creata doar pentru El, din iubirea si dragostea Lui, si sigur asemeni Lui.
Ne vrea pe toti in bratele Lui eterne si puternice, pentru a ne darui noua puterea Lui, pentru a ne darui tot ce are pregatit pentru noi.
Gasesti atata frumusete, gingasie, iubire si tandrete in bratele lui Dumnezeu, dar nu le simti decat daca o sa te apropii cu inima curata, cu ganduri pline de dorinta de a primii si impartasi cu toata creatia Sa ce-ti daruieste El.
Sa imprumutam pentru apropierea de El puritatea copiilor, gingasia crinilor si dorinta arzatoare a pruncului de a simti sanul mamei sale.
Ne vrea ai Lui, suntem ai Lui, sa luptam pentru a nu-l dezamagi, pentru a nu-l lasa sa ne astepte degeaba.
Simti leaganul bratelor Sale, ca pe cel mai miraculos lucru ce l-am putea percepe vreodata, sigur daca asta iti doresti, daca vrei sa simti bratele lumii in care traiesti El nu o sa te opreasca, pentru ca te iubeste, o sa te lase sa simti ce tu vrei si ai nevoie.
Dar nu se poate pune in nici o balanta din lume ce simti in prezenta lui Dumnezeu, si ce simti in prezenta lumii.
Lumea asta de fapt e tot El, tot a Lui, dar traita in El si in lucrurile placute si dragi Lui, constientizandu-l la fiecare pas, chemandu-l cu tine in tot ce faci si gandesti.
Facand asta toata viata e altfel, nu se mai simte ca o povara, El o sa i-a povara noastra, El o sa ne ajute sa o purtam, cu atata drag, si vom deveni asemeni Lui, sacrificandu-ne unii pentru altii, tanjind mereu dupa iubirea desprinsa din El.
Dumnezeu nu dezamageste pe nimeni care se apropie de El, nimeni vreodata nu s-a saturat de iubirea si dragostea Lui, incercati-o si vedeti cum e.
Hraniti-va interiorul cu Dumnezeu, luati-va din lumina si iubirea Lui, primiti-l in voi si va v-a conduce viata pe culmile cele mai inalte, unde nu se simte decat bucurie, pace si fericire.
Chemati-l, rugati-l, slujiti-l, iubiti-l, predati-va sufletul si fiinta lui Dumnezeu.
Aici pe pamant suntem intr-o continua cautare a ceva..., cautatori de comori ne-am putea chiar numi, dar rareori apreciem adevarata comoara.
Dar El, Dumnezeu, Tatal, la timpul la care crede de cuviinta ne descopera adevaratele comori, comori aduse aici pe pamant din cerurile Sale de alesii Sai.
Sunt unii, poate destul de multi care le descopera la inceputul vietii, fericiti trebuie sa se numeasca aceia, dar si cei carora Dumnezeu ni le descopera mai tarziu suntem tot fericiti, doar ca parca timpul nu ti-ar mai ajunge sa le patrunzi, sa le asimilezi pe toate, sa te bucuri, si sa le daruiesti la toata lumea.
Inima ta plina si dornica de a darui, ar face orice ca lumea sa afle, lumea sa stie comorile Tatalui ceresc, daruite noua, copiilor Sai.
Stiti povestioara in care o femeie foarte saraca cu un copil in brate tot cauta si nu gasea nimic pentru ea si copilul ei.Tot cautand ajunge la un munte (nu stiu daca o redau exact, doar ca idee), unde i se deschide o poarta, aude o voce care-i spune, ca inauntru sunt comori nenumarate pentru ea, sa-si ia cat si ce doreste, dar la un moment dat cand v-a auzi iar vocea sa stie sa iasa afara cu ce ea doreste caci usa se v-a inchide pentru totdeauna. Si ea s-a bucurat si a inceput sa adune, aur, lucruri de valoare, si aduna, aduna cand la un moment dat vocea o anunta ca usa se v-a inchide, atunci ea mai ia ce poate, ultimele lucruri, vocea o atentioneaza iar ca nu v-a mai putea intra dupa nimic pe urma. Si ea incarcata cat putea duce iese, uitand in marea ei valtoare de a aduna bogatii, cel mai de pret lucru al ei. Cand usa se inchide isi da seama ca uita-se inauntru copilasul mic, dar degeaba, usa se inchise-se.
Asa suntem multi dintre noi, in goana dupa lumea asta trecatoare, in goana dupa lumea asta ce nu o traim pentru ce ne-a fost data, uitam de copilul nostru, uitam de sufletul nostru si de scopul daruirii de catre Dumnezeu a acestei vieti.
Mai avem unii norocul de a nu ne lipi de valorile astei lumi, si atunci Dumnezeu ne poate mai usor aduna la pieptul Sau.
Ii multumim pentru asta atat cat stim, incercam sa invatam mai multe in fiecare clipa, si ne daruim viata Lui, atat cat putem si ne lasa constiinta trezita la fiecare.
Dumnezeu sa ne ajute, sa ne daruiasca ce crede ca avem nevoie spre bogatia Sa cereasca, si cu ale lumii bogatii cei ce le avem, sa le daruim spre a aduna bogatii in cer.
In viata asta pe pamant fiecare suntem crucificati in mai mica sau mai mare masura, bine pentru noi ar fi sa fim cat mai mult dar si mai spre folos, puterea lui Dumnezeu in noi sa fie in cat mai mare masura, sa depasim tot in vrerea si Vointa Sa.
Avantul nostru in scara spre urcarea cerului este mare, dar si piedicile sunt in aceiasi masura.
Iubirea pentru Dumnezeu, daruirea catre Dumnezeu si apoi catre oameni si restul creatiei este pe masura vointei noastre de a ne consacra si darui viata lui Iisus, spre a ne darui fiinta lui Dumnezeu ca El sa-si faca Voia in viata noastra, ca El sa ne aduca acolo spre a infaptui planul Sau cu noi.
Multumim lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale, multumim lui Dumnezeu pentru tot ce avem in viata, oameni, lucruri, fapte, la timpul si in locul care v-a voii sa fim ai Lui pentru totdeauna, spre a nu ne mai lasa prada indoielii si nerecunostintei.
Iubirea noastra nu o v-a putea egala niciodata pe a Sa, dar macar sa raspunda chemarii Sale, macar sa incerce a face pasii necesari spre iubirea Sa.
Cu inima inflacarata de dragostea Ta, iti multumim DOAMNE DUMNEZEULE!
1.Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit.
3.Sufletul meu l-a intors, povatuitum-a pe caile dreptatii, pentru numele Lui.
4.Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti.
5. Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat.
6. Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic.
7.Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului intru lungime de zile.
Dumnezeu o sa te rasplateasca, stii si tu, stiu si eu, nu o facem pentru rasplata, daca ai face pentru asta pur si simplu nu ai avea ce darui.
Tu esti pe urmele LUI, o sa va urmez si eu, multi acei ce hotarasc sunt tot acolo, pe urmele lasate de pasi.
Multumirile le aducem lui Dumnezeu, in slujba Lui sa ramanem,.
Eu multumesc ca ma primeste.
Iubirea, atat de frumoasa, si atat de greu de inteles
Atat de luminoasa, si lumineaza asa de putin
Atat de puternica si totusi are o forta asa de mica asupra lumii
Atat de splendida, si atat de putin primita
Atat de duioasa, si inteleasa de atat de putini
Atat de minunata, si asa putin primita
Atat de mareata, si uitata asa de multi
Atat de fara margini, si totusi marginita
Atat de binefacatoare, si totusi ocolita
Atat de primitoare, si totusi atat de respinsa
Atat de datatoare de viata si totusi neprimita
Atat de mult completeaza intregul si totusi desparte neintelegand-o.
Si ar putea continua, transmisa atat de mult din cer, de aici de pe pamant, si este nebaga-ta in seama, se crede omul mai puternic decat ea, se crede indreptatit de a o refuza, de o primii in suflet sa-i lumineze noaptea sufletului sau, de a venii cu viclenii ea nemaiputand locui acolo, de a scorni lucruri de nici te miri unde doar ca iubirea sa plece, de a sapa in vecini ca iubirea sa-si i-a zborul..., si aici poate continua mult.
Dar toti ce simtim iubirea o vom transmite mai departe, asa cum stim, cine o intelege o v-a primii, cine o cunoaste ii v-a deschide usa, iar cei ce vor a ramane in intuneric fiind nelumina-ti de ea , IUBIREA, de ea IUBIREA transmisa de DUMNEZEU, pentru noi si noi a avea de a o da mai departe celor ce nu o recunosc, vor ramane dupa dorinta lor.
Iubirea de Dumnezeu este intelepciunea slavita si cui voieste El, aceluia imparte dupa chibzuinta Sa.
cartea intelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah-cap1-13
Legile lui Dumnezeu sunt date celor care Dumnezeu crede si le merita, noi cei mici putem fi inselati de multe ori, dar de cele mai multe ori nu ai alta solutie, nu ai alta cunoastere, si te duci pe mana celor care iti ies in cale.
Este frumos cand tu detii din legile Lui, cand tu prin meritele tale trecute sau poate trecerea actualelor incercari, iti daruieste asta, dar cand nu ai alta cale te lasi caluzit atat cat tu primesti la cererea ta de calauzire.
Sigur afland mai multe, ceri sa te puna in slujba Sa, si speri sa devii sluga Sa credincioasa, ceri la cine stii ca stie mai mult, si astepti... .
Eu ascult, caut, in orice religie, la oricare suflete puse in slujba lui Dumnezeu, dar nu ai putea sa pui la indoiala calea, si sa te gandesti ca da'' acolo sus cand vom ajunge putem trece usor pe langa poarta''.
Avem fiintele inalte care vin pe pamant si care nu cauta slava lor, decat a aduce de acolo din inalt indrumari pentru noi cei ce cautam, pentru a aduca slava lui Dumnezeu pe pamant.
Dar stim mereu ca Mantuitorul nostru s-a dus inaintea noastra sa ne pregateasca locul, sa ne trimita noua aici Duhul Sau Sfant, noua ne ramane mereu a cauta calea spre ''CALE, ADEVAR, VIATA'', care este El IISUS HRISTOS.
Asteptam cu rabdarea Sa calauzirea Tatalui, prin cine crede de cuviinta sau nii-i scoate in lungul nostru drum.
Ne insusim pacea si iubirea Sa, si in rest iubim indeplinind cea mai importanta porunca.
Multumim Cerului si tuturor calauzelor noastre.
Te intrebi deseori daca drumul pe care mergi este drumul datator de viata sau este drumul spre pieire, il rogi sa te calauzeasca, asculti calauzirea Sa, urmezi pasii si totusi nu stii daca calea ta este calea cea buna.
Nu stii pentru ca nu ai avea de unde, legile si tainele lui Dumnezeu le stie doar El, si tu fiinta umana trebuie sa te supui legilor care ti dse dau, legilor implinitoare de destine.
Legile nu le-au facut oamenii, cunostiintele nu pot venii decat din inalturi, si eu cunosc asta mai bine ca oricine, nu am fost nici citita, nici cu o educatie aleasa, si Dumnezeu mi-a dat sa inteleg multe, ce un om de seama mea nu avea cum sa le cunoasca.
Navodele cu care Iisus pescuieste pesti pot fi actualizate si azi ca fiind legaturile iubirii Lui cu noi, legaturile iubirii aduna atatea suflete in acelasi navod fara ca ele sa se cunoasca, fara ca ele sa stie unele de altele, si daca intra in legatura unele cu altele nu poti sa nu intrebi de ce , de unde, pentru ce, te-ai cunoscut.
Raspunsul este acelasi, de acolo de sus cu mrejele iubirii Sale, isi transmite iubirea Sa, si sufletele primitoare se unesc in aceasta iubire nevazuta dar simtitoare, nestiuta dar atotputernica.
Lucrarea cea mai inalta a omenirii este aceasta lucrare transmisa de la Dumnezeu, aceasta lucrare de transmitere a harului lui Dumnezeu, de transmitere a lucrarii in Dumnezeu, de transmitere a celor de sus si aici la noi, aici ar fi vorba de coborare a lor la noi ca noi sa urcam impreuna cu ele sus.
Cunosc o doamna de o varsta cumva tanara dar spre jumatea vietii, cred, si de fiecare data cu un suras nevinovat, cu fundita in par, dimineata acelasi lucru, si desi nu suntem prietene(fiindu-mi doar clienta), i-am admirat fundita si i-am spus ca foarte frumos interior trebuie sa ai sa te poti afisa asa, la care ea imi raspunde splendid: ''pai daca il am pe Dumnezeu in viata mea!''.
O afirmatie sigura, o afirmatie scumpa pentru sufletul ei, acum sigur ca incercarile vietii ei vor fi mari, si o sa se mai intrebe inca multe, stiu despre mine oricine ma intreaba care-i motivul bunei dispozitii spun doar iubirea pentru Ei, dar asta nu inseamna ca poti sta mereu in aceiasi stare, doar ca esti constient ca lucrarea lui Dumnezeu in tine face asa mari schimbari incat rareori poti sa nu te legi la dragostea si iubirea Sa, dar totusi se intampla.
Acum si la noi la fel ca la ucenicii lui Iisus nimic din ce suntem nu ne poate aduce slava noua, suntem nimicuri care vrem sa fim ai Lui, si lucrarea Sa in noi aduce roadele pentru Dumnezeu, pentru Dumnezeul din noi.
Dumnezeu ii ia pe oameni asa cum sunt ei, si ii transforma dupa placul Sau daca omul se lasa supus si ascultator in ale lucrarilor ceresti.
Dar daca tu vii cu o indoctrinare din diferite locuri, sau cu ''stiu eu cum e'', Dumnezeu nu mai poate lucra cu acel ''eu stiu'', nu , noi nu stim nimic, si nu vom sti vreodata ceva decat atat cat ne invata El, decat atat cat la timpul la care doreste v-a vrea sa stim, si atunci vom putea fi prinsi si noi in navoadele iubirii Sale, in navoadele curatitoare si purificatoare.
Consacrarea continue a vietii noastre lui Dumnezeu intareste asa de mult fiinta ta, primeste asa de multa putere de la Cel care o are incat este foarte greu de clintit din locul promis lui Dumnezeu.
Sa ne conectam la inima lui Dumnezeu, sa preluam Lumina si Iubirea Sa, si sa o daruim pamantului, sa o daruim celor care inca nu au simtit fiorul iubirii Sale, caci de primit toti il primim, tine de noi cat il simtim.
Ajungi cateodata la o rascruce de drumuri, si nu ami stii incotro so iei, sa continui in acelasi mod, sau sa te desprinzi luindu-ti zborul spre alte piscuri, spre alte destinatii.
E frumos cand ajungi a-ti lasa viata in mana lui Dumnezeu, si tot ce ti se intampla sa stii ca-i voia SA.
Da cam asa este de cele mai multe ori, dar oare de ce apare indoiala? Stiu de ce, caci suntem pe pamant, si aici totul se intampla sub cupola indoielii, cand crezi ca esti stapan cat de cat pe situatie apare ceva care te destabilizeaza sa-ti aminteasca ca aici totu-i miscator, si ca toate trebuie lasate in grija lui Dumnezeu, tu crezandu-te stapan apare reversul.
Nu am avut cine stie ce incercare, azi pe cand ma intorceam de la serviciu, cand sa intru pe blog era schimbata interfata, blogul meu este ca o comunicare cu Dumnezeu, tot ce aici traiesc, cer toate mi se intampla in relatia cu Dumnezeu, si cu interfata noua nu stiam lucra, am crezut ca tot pamantul se invarte cu mine.
Mi-am demonstrat inca odata ca drumu-i lung, ca rabdarea e tot ce conteaza si ca niciodata nu esti stapan pe nimic, si toate trebuie sa le iei asa cum vin, ca nu tu ti le comanzi, tu trebuie doar sa le traiesti, da si le traim... .
Dumnezeu in marea Sa iubire ti le arata pe toate, ti le daruieste pe toate.
Este spre binele nostru de a tine vie in amintire tot ce Dumnezeu ne-a daruit si ne daruieste pe drumul nostru, sufletul care asculta si raspunde binecuvantarilor lui Dumnezeu, este ca o gradina udata din nectarul lui DUMNEZEU, sa ne tinem viu in amintire tot ce Dumnezeu a facut pentru noi, si sa traim cu recunostinta sufletului traitor in speranta si iubire curata si pura, frumoasa si adevarata.
Multumim cerului, multumim lui Dumnezeu.
Laudati pe Domnul, toate neamurile; laudati-l pe El, toate popoarele;
Ca s-a intarit mila Lui peste noi si adevarul Domnului ramane in veac.
Psalmul 116
Iubirea mea pentru Tine nu are margini, orice lucruri create de noi au margini, doar lumea creata de Tine nu are.
Asa este si Iubirea mea pentru TINE, nemarginita, de neatins de orice ar vrea sa o atinga, de orice ar vrea sa o murdareasca.
Te iubesc asa de mult, si stiu ca stii asta, incat cateodata nu mai pot suporta asemenea frumusete, dar imi doresc sa te iubesc mai mult, mai mult.
Cuvintele mele nu ar putea descrie niciodata ce simt, puterea si puritatea a ceea ce simt, a ceea ce traiesc, a ceea ce imi doresc nu pot fi scrise in cuvinte pamantesti, dar aici traim Dumnezeule, aici este acum casa noastra desi mereu o confundam cu casa si lumea care ne-o pregatesti Tu, mereu iubirea pentru Tine imi da aripile de a urca la TINE, as vrea sa nu ma despart niciodata de trairea in iubirea pentru Tine.
Stiu ca esti cu mine mereu, stiu ca dragostea Ta imi da aripile ce mi le simt, si stiu ca TU MAI IUBIT PRIMUL, stiu ca sunt picatura din Tine si iubirea mea pentru Tine este rupta din iubirea Ta pentru mine, de aceea o sa reziste tuturor timpurilor si vremurilor ce vor venii, va rezista tuturor vremurilor ce vor venii, ca nu are sfarsit, nu are... nimic doar putere, putere si puritate de iubire neafectata de trairea lumii mele.
Iti multumesc Tata drag, ca ma lasi sa simt ce simt, ca ma lasi sa traiesc ce traiesc, si toate, toate le voi rabda cu iubire si cu putere daruita de TINE.
