Urma indoielii

Ajungi cateodata la o rascruce de drumuri, si nu ami stii incotro so iei, sa continui in acelasi mod, sau sa te desprinzi luindu-ti zborul spre alte piscuri, spre alte destinatii.
E frumos cand ajungi a-ti lasa viata in mana lui Dumnezeu, si tot ce ti se intampla sa stii ca-i voia SA.
Da cam asa este de cele mai multe ori, dar oare de ce apare indoiala? Stiu de ce, caci suntem pe pamant, si aici totul se intampla sub cupola indoielii, cand crezi ca esti stapan cat de cat pe situatie apare ceva care te destabilizeaza sa-ti aminteasca ca aici totu-i miscator, si ca toate trebuie lasate in grija lui Dumnezeu, tu crezandu-te stapan apare reversul.
Nu am avut cine stie ce incercare, azi pe cand ma intorceam de la serviciu, cand sa intru pe blog era schimbata interfata, blogul meu este ca o comunicare cu Dumnezeu, tot ce aici traiesc, cer toate mi se intampla in relatia cu Dumnezeu, si cu interfata noua nu stiam lucra, am crezut ca tot pamantul se invarte cu mine.
Mi-am demonstrat inca odata ca drumu-i lung, ca rabdarea e tot ce conteaza si ca niciodata nu esti stapan pe nimic, si toate trebuie sa le iei asa cum vin, ca nu tu ti le comanzi, tu trebuie doar sa le traiesti, da si le traim... .
Dumnezeu in marea Sa iubire ti le arata pe toate, ti le daruieste pe toate.
Este spre binele nostru de a tine vie in amintire tot ce Dumnezeu ne-a daruit si ne daruieste pe drumul nostru, sufletul care asculta si raspunde binecuvantarilor lui Dumnezeu, este ca o gradina udata din nectarul lui DUMNEZEU, sa ne tinem viu in amintire tot ce Dumnezeu a facut pentru noi, si sa traim cu recunostinta sufletului traitor in speranta si iubire curata si pura, frumoasa si adevarata.
Multumim cerului, multumim lui Dumnezeu.

Laudati pe Domnul, toate neamurile; laudati-l pe El, toate popoarele;
Ca s-a intarit mila Lui peste noi si adevarul Domnului ramane in veac.
Psalmul 116

 <iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/Go30WARHN1A" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>