Separarea dintre noi

Incercam uneori sa ne ferim de anumite lucruri, sa ne ferim de anumiti oameni, sa ne retragem unor responsabilitati care ne iese in cale.

Inutil facem acest lucru, noi suntem sau ar trebui sa fim, un intreg, cat poate tine separarea noastra, ne ferim de a ne prelua parca problemele unii la altii si intram singuri in altele mult mai mari.

Suntem creati un intreg, cand vom intelege asta omenirea v-a fi salvata, cand vom sti ca raul facut altuia ni-l facem de fapt noua, ca binele asemenea toate se vor fi rezolvat de la sine.

Sigur cand Dumnezeu v-a hotari asta, dar Dumnezeu ne lasa alegerile noua, ne lasa sa ne balacim in mizeria ce ne-o creem singuri, ne lasa in acelasi timp in raiul ce ni-l creem singuri.

Toate sunt dupa alegerea proprie si daca fiecare alegere a noastra o facem cu ajutorul lui Dumnezeu, si daca de fiecare l-am intreba pe El, si daca fiecare lucru ce-l facem l-am consacra Lui, si daca am incerca din greu asta, si daca... .

Dar de cele mai multe ori nu facem asa, sau de putine, fiecare cum il aude si il asculta pe Dumnezeu.

Lumea noastra ar fi frumoasa daca am cere si ne-am lasa calauziti de Dumnezeu, povara vietii nu am simti-o si toate ar fi altfel, toate ar arata altfel.

Noi alegem vrem viata frumoasa, minunata cu Dumnezeu, sau ne ducem pe calea pieirii.

E usor de spus asa, mai greu de stiut caile, dar Dumnezeu in iubirea Sa nu ne lasa sa ne pierdem daca viata noastra i-am daruit-o Lui, nu ne lasa greselilor acestor lumi daca am hotarat viata cu El.

Drumul e lung, drumul e greu dar drumul este foarte frumos.

Vom ajunge cu totii acolo, cu greu, cu multa munca, cu multe caderi si ridicari, cu multe alegeri gresite pentru care ne vom reintoarce inapoi, cu multe, multe cai si carari puse la dispozitia noastra,cu multe, multe... .

Dar sa nu uitam niciodata intregul din care facem parte, sa nu uitam niciodata sa alegem sa fim copii lui Dumnezeu, sa perseveram in alegerile noastre, sa refacem drumul chiar daca o furtuna ne-a intors din drum, sa alegem iubirea si dragostea.

Sa-i sprijinim pe cei de langa noi, pe cei ce ne ies in cale, sa afle cine sunt, cine suntem toti, asa cum si pe noi ne ajuta cei mai mari decat noi, din cer sau de pe pamant, sa stim casuntem ai lui Dumnezeu si in restul saptamanii nu doar duminica.

Sa indreptam omenirea spre Iisus, la iubirea Lui frumoasa si blanda, la inima Sa daruitoare de haruri si daruri, la trupul sau incercat de suferinta acceptandu-le si noi pentru propria-ne mantuire, pentru propriul bine.

Sa ne lasam inima sa creasca in iubire, sa creasca in dragostea pentru Cer dar si pentru noi unul pentru altul, fara diferente religioase, de politica, de etnie, de cultura, de varsta si tot ce ne mai separa la suprafata, ca altfel nu ne separa nimic decat lipsa dragostei pentru Dumnezeu.

Nimic nu ne separa unii de altii, nimic nu ne separa de Dumnezeu.