Iubirea daruita

Iubirea, ce frumos suna, si mai frumos se simte, te invaluie si te ridica dandu-ti aripi sa urci, dandu-ti aripi sa ajungi la Dumnezeu.

Iubirea cu cat o daruiesti mai mult cu atat Dumnezeu ne umple mai mult sufletul cu ea, ne umple sufletul cu iubirea Lui.

Frumos, frumos de a purta iubirea lui Dumnezeu in lume, frumos a o primii, frumos a o darui.

Iubim, iubim tot, eu cel mai mult ma bucur cand vad ca pot iubii si tiganii, nu stiu cat ar fi de murdari, cat ar fi de zdrentosi nu-i urasc ca ne-ar strica renumele, ca ne-ar strica faima, (acum aici spun de cei care nu fac rau, si sunt intelegatori), daca Dumnezeu ar fi vrut le-ar fi schimbat si lor constiinta, dar sigur au si ei rostul lor in lumea asta, sigur ca ne-am dori sa fie altfel, dar asta sunt si ii acceptam asa cum sunt.

Asa ne accepta si pe noi fiintele evoluate, asa ne accepta si ne iubesc fiintele din alte lumi, si mai mult asa ne iubeste si ne accepta si pe noi Dumnezeu.

Iubirea, vesnic iubirea, iubirea de multe feluri si exprimata in multe moduri, frumos, frumos.

Ei nu chiar intotdeauna dar viata este frumoasa asa cum e cu greul si usorul ei, fiecare cum il vede sau cum vrea sa il vada.

Iubirea pentru Dumnezeu, iubirea profunda, scumpa si reala.