Iubirea

De ce ar trebui sa iubim orice? Nu ar trebui, e firescul datului nostru, e firescul umanului din noi, e firescul putinului sau multului Dumnezeu ce il avem incorporat in fiinta noastra.

Nu putem trai daca nu traim in firesc, in normal, in tot ceea ce Dumnezeu a creat pentru noi.

Si ce iubim? Tot, de la oamenii apropiati, la toti cei ce-i cunoastem sau nici nu stim de existenta lor, de la cei dragi la cei pentru cei care nu avem nici o legatura cu ei, de la cei ce ne fac bine pana la cei care nu stiu sa faca bine, pana la cei care din cauza vietii lor nu au descoperit ca Dumnezeu ne-a creat pentru Imparatia Sa.

Si apoi avem restul, natura, animalele, soarele, luna, stelele, manifestarile naturii, de ce natura or fi ele caci toate au intelesurile lor, si intregul Univers, atat cat noi il intelegem si ii punem granite poate, in fiecare zi le mai mutam un pic intelegand un pic mai mult.

Incercam in fiecare zi sa cuprindem mai mult ce-i de cuprins si cat putem cu gradul nostru de cunoastere, putin la unii si total la altii.

Dar mai presus de tot este Cerul, cu toate fiintele dragi de acolo, din bunavointa si iubirea lor pentru pamant si a lui ridicare cunosti tot mai multe venite pe pamant, care sunt printre noi pentru a lumina intunericul pamantului nostru, si o fac, totul este ca noi sa vedem acea lumina, sa o percepi de unde vine, sa intelegi iubirea Lor mare, si iti indrepti privirea de la intuneric la lumina.

Privirea macar, ca restul incet, incet intoarce-s-or cu tine.

Ei aduc atatea invataturi si atata lumina incat nu poti sa nu te intrebi unde au purtat si poarta atat de mult.

Dar iti amintesti ca noi cuprindem in fiinta noastra intreg Universul, si e normal sa cuprinda si ei mult.

Si noi prin binecuvantarea cerului trebuie sa incepem sa facem asemeni Lor.

Nu poti sa nu te intrebi de ce in tara noastra, dar si in lume cu atatea fiinte luminoase totusi avem atat de mult intuneric, si atat de mult rau inca?

Stim de ce, dar trebuie sa vrem sa cooperam cu lumina, sa lasam intunericul sa scada, sa facem Voia lui Dumnezeu mai mult si in totalitate cand o vom cunoaste, si atunci puterea intunericului v-a scadea de la sine.

Iubirea pentru Dumnezeu, forta suprema de aparare a fiintei noastre.

Iubirea de Dumnezeu cea mai scumpa floare data oricarui suflet, cea mai neimaginabila stare a fiintei omenesti, cea mai aducatoare de Tot.

Totul vine prin iubirea de Dumnezeu, urcarea noastra catre cer vine prin insusi perceperea iubirii Sale pentru noi, dar si a iubirii date de noi.

Citeam ieri un mesaj venit din cer in care se spunea ca  Dumnezeu ne iubeste de o suta de ori mai mult decat ne iubim noi copii. 

Doamne cum ar putea exista o cifra pe care sa o stim sa exprime iubirea Tatalui pentru noi?

Nu exista! Sau pentru a exprima iubirea noastra pentru Dumnezeu.

Infinitul insusi ar fi prea aproape sa descrie iubirea noastra de Dumnezeu, iubirea de la sanul  de la care am coborat nu are cifre pe pamant, iubirea noastra pentru Creator nu se poate exprima matematic pe pamant, cum de altfel a Lui pentru noi nu v-a putea fi vreodata perceputa de o fire umana la valoiarea Sa.

Da, Iubirea si Dragostea Lui ne da aripile de a strapunge intunericul, de a infrunta greutatile, de a merge in orbirea noastra spre Lumina Lui calauzitoare, spre Lumina Lui datatoare de viata vesnica.

Oricate cuvinte am folosi nu se poate descrie Iubirea Lui Dumnezeu pentru noi, nu sunt cuvinte pentru asa ceva, si faptele le-am vazut mai bine de doua mii de ani, dar stam si acum in adormire dupa atata timp.

Sa-i aflam Lumina si Iubirea Sa sa ne calauzeasca spre Inima-i eterna.

Dumnezeu sa ne ajute!