Sperante

O zi de o inaltare cum rar am simtit, o zi in care totul se simtea ca pluteste in juru-ti, o zi in care explicatiile nu pot si nu trebuie sa fie cerute.

O zi foarte grea, o zi grea cum nu stiu cati ii intelegeti sensul greului, o zi care o daruiesti cu drag lui Dumnezeu, tot greul, tot frumosul, pentru ca in orice greu este si frumos, un frumos care nu se poate caracteriza, frumosul de a fi bagat in seama, frumosul de a sti ca se stie de existenta ta.

De catre cine?

Nu stii, si nu stii nimic, stii doar ca ti-ai predat viata lui Dumnezeu, si Dumnezeu te poarta unde-i Vointa Sa.

Nu stii iti platesti ce ai de platit catre cer, esti ajutat sa mergi mai sus sau dimpotriva... .

Stiu ce-i mari, speram ai lui Dumnezeu slujitori, si daca am sti ca nu-i asa ce am putea face?

Nimic, viata daruita lui Dumnezeu, carma vietii predata si restul asteptam.

Asteptam cu rabdare in smerenie si speranta, si iubire in acelasi timp pentru toti cei care azi le-ai fost de folos, sau invers, cine stie, tu i-ai slujit pe ei sau ei pe tine?

Unii veniti de departe, parca cumva speriati iti cauta privirea sa vada daca esti acolo.

Da sunt acolo unde vreti voi sa fiu, acolo unde Dumnezeu m-a trimis, alte suflete straine cu zambetul pe fata si intelegandu-ne parca din zambet si priviri, caci limba nu prea ne-o stiam, multe neamuri, frumoase fiinte.

Altii ma intreaba cum de zambesc mereu, la orice ora cu zambetul pe fata?

Prezenta lui Dumnezeu, este motivul zambetului meu.

Cum as putea altfel in fata unor sufletele frumoase?

Care le percep eu frumoase, sau poate am vrea sa fim frumoase, am vrea sa aratam exterirului cum am vrea sa ne fie interiorul

Nu, nu doar am vrea, asa suntem, nu am purtat masti niciodata, nu stim a purta unii masti.

Suntem noi, frumosi asemeni Celui Ce Ne-a Creat.

Cu siguranta toti lui Dumnezeu daruim totul, si cei care am inteles ceva, si cei care am inteles putin sau care au inteles totul.

Nu stim, poate nici nu trebuie, trebuie doar sa avem rabdare ne v-a sosi si noua timpul.

Pana atunci mergem cu ajutorul lui Dumnezeu, mergem inainte.

Si ni-l luam mereu, mereu exemplu pe Mantuitor, ca exemplu si ca si cale de urmat, El sigur este cu noi, ne dorim si cerem sa fie cu noi.

Si ii multumim pentru asta, ca ne-a aratat calea, ca ne lasa sa i-o urmam, ca e cu noi.

Apropiere

''...firea apei este moale, iar a pietrei vartoasa, iar ulciorul deasupra pietrei fiind atarnat, picand cate putina apa, gaureste piatra. Asa si cuvantul lui Dumnezeu este moale. iar inima noastra vartoasa; dar auzind omul de mai multe ori cuvantul lui Dumnezeu, i se deschide inima spre a se teme de Dumnezeu.''

(Avva Pimen, din Pateric)

Eu as completa, si spre a-l iubi pe Dumnezeu, caci iubirea inalta orice suflet, si ale noastre inaltate vrem a fi.

Pocainta

Pocainta inseamna pentru multi dintre semenii nostri a se incadra intr-o anumita biserica, care se numeste intr-un anume fel, biserica de pocaiti, sau are nume care la un anumit moment si intr-o mare inspiratie i-a fost trimisa cuiva de Dumnezeu.

Dar pocainta nu este asta, nu este o mutare in toate bisericile neacceptand-o pe cea de la care tu ai plecat si vrand sa-ti sustii tu orgoliul tau, ca doar nu ai parasit-o degeaba, sau alte biserici pe care Dumnezeu le sustine pe aceasta lume.

Pocainta inseamna a lasa lucrurile stricatoare sufletului tau, lucrurile si faptele care te indeparteaza de Dumnezeu.

Si sigur ca inseamna ca viata ta sa ti-o predai lui DUMNEZEU, ca EL sa lucreze in ea dupa vointa Sa.

Asa cum frumos nu inseamna fizicul nostru, trasaturile fizice ale noastre ci interiorul nostru, tot asa sunt bisericile, nu are importanta in care ne gasim ca sa fim pocaiti.

Care sunt acestea stim cu toti, ca nu vrem sa stim este altceva, sau ca am vrea noi sa impunem legile dupa care am vrea noi sa fim acceptati este altceva, ca noi functionam dupa anumite reguli si legi care stim noi mai bine care sunt este iar altceva, dar Creatorul nostru ne-a pus legile dupa care vom da socoteala, si atunci contrazicerile intre noi, intre biserici nu-si vor mai avea locul nici timpul lor.

Cea mai frumoasa si cea mai importanta iubirea, iubirea pentru Dumnezeu si iubirea noastra unii pentru altii.

Daca traiesti dupa aceste legi, celelalte porunci sunt duse la indeplinire, daca ai iubire ai tot, daca ai iubire nu poti face rau, nu poti nimic rau a infaptui.

Asa este, asa a fost dintotdeauna si asa v-a fi cat Dumnezeu v-a tine Universul.

Avem libertatea de a alege, sa alegem iubirea, sa alegem iubirea de bine, iubirea de frumos si iubirea de tot: natura, animale, munca, tot ce ne iese zilnic in cale.

Si iubirea pentru Dumnezeu, mareata si inalta iubire, eterna si ideala iubire!

Iubirea si Gratia lui Dumnezeu sa ne invaluie pe toti!

Viata traita

Azi crestini ortodocsi sarbatoresc Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, si cu aceasta ocazie nu poti sa nu-ti amintesti viata dusa de Sfantul pe pamant.

Traia in pustie, cu o haina din par de animal, se hranea cu lacuste si miere salbatica.

Iti pui intrebarea sau cel putin eu, daca noi am rezista, si imi pun pentru ca la inceputul inceputului descoperirii mele aveam si eu aceasta dorinta de a ma retrage undeva singura, de a fi doar eu cu Dumnezeu, credeam ca in lume si cu lumea petrecuse-m destul, as fi vrut retragere totala.

Sigur ca era gresit gandit, cat ai putea rezista tu nimicul care habar nu ai cine esti, care nu esti cred eu nici recunoscut de natura, avand vibratia destul de joasa, cand nici nu stii unde esti, nici pe ce lume.

Eeei, a mai trecut ceva timp si intelegi ca poti trai cu Dumnezeu si intre oameni, ca sarcina nu-i usoara nici in lume, si ca totu-i din cauza ca nu stii incotro s-o iei, rabdarea, cunoasterea macar a un milimetru in fata ta, te invata incet, incet sa umbli si intr-o alta lume, desi greu, persoanele de care ai nevoie Dumnezeu are grija sa vina in viata ta, si pana la final, speram sa tot crestem sau cine stie, El, Dumnezeu doar.

Noi putem si noi asemeni Sfantului Ioan Botezatorul sa vestim venirea Domnului Iisus Hristos, ceea de a doua venire a Domnului, iubindu-l pe Dumnezeu, si pregatindu-ne propria cale spre Tatal Ceresc.

Dar Ei, Sfintii nostri, aveau puterea Harului lui Dumnezeu, aveau puterea cu care venise-ra si Dumnezeu ii conducea, si le calauzea viata.

Ce frumos i se spune la Ioan Botezatorul, Inaintemargatorul Domnului, frumos si intemeiat.

O viata de inaltare doar, si de daruire totala pentru Mantuitor.

26.Si au venit la Ioan si i-au zis: Rabbi, Acela care era cu tine dincolo de Iordan si despre care tu ai marturisit, iata, El boteaza si toti se duc la El.

27.Ioan a raspuns si a zis : nu poate un om sa nimic daca nu i s-a dat lui din cer.

28.Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui.

29.Cel ce are mireasa este mire, iar prietenul mirelui, care sta si asculta pe mire, se bucura cu bucurie de glasul lui. Deci, aceasta bucurie a mea s-a implinit.

30.Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez.

Ioan cap 3

Chemare de vant

Chemare de vânthttp://ddd-poezii.blogspot.ro/

Ia-mă vântule cu tine, ia-mă-n cer, acolo sus,

Unde drumurile vieţii nu duc doar înspre apus,

Căci văd iarăşi răsăritul şi totul strălucitor...

În tristeţe simt iar dorul, şi de viaţa îmi e dor.

Cântă-mi iar cântecul vieţii, ce, cu ritm năucitor,

M-a făcut să merg spre hăuri, în adâncuri să cobor

Ca nebunul adunat-am bucurii de om prea mic

Şi-am crezut în bogaţie, însă nu aveam nimic.

Astăzi urc încă o treaptă către timpul de apoi

Şi nu-mi pasă că e toamnă şi în juru-mi e noroi,

Prin vitraliile nopţii, anii ce i-am colindat

Mi se-arată... Mă obligă să-mplinesc ce mi-este dat!

Nu-s bătrân, încă n-am vârstă, dar mă simt c-am obosit

Că bat drumul de departe să găsesc ce-mi e sortit...

Chiar de stau acum în beznă, steaua mea e stea de foc,

Vreme n-am să-mi plâng de milă, mă ridic şi-o iau din loc.

Greu la deal, dar nu vreau valea, doar aşa, să pot să strig

Că de vină e doar viaţă, că în suflet îmi e frig,

Sus,spre creste, spre lumină, urc, să pot să întâlnesc

Sufletul ce, trist, mă cheamă, lanţurile să zdrobesc.

Vântule, mă ia cu tine, şi mă du, timpu-i s-ajung,

Cineva ştiu, mă aşteaptă, şi-a bătut drum greu... şi lung.

Iti multumim, iti multumesc!

Toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede

Avem atatea greutati aici pe pamant, le ducem cu umilinta si incredere in Mantuitor ca ne asteapta cu iubirea Sa vesnica.

Cand te apasa greutatile si uneori parca lucruri de nevindecat si de netrecut, cazi sub impresia parasirii, dar Tatal vesnic si mereu la orizontul inimii noastre iti intoarce toate trairile, ca traind in El si doar in El sa vezi lucrurile sub o alta forma.

Si nu poti sa nu-ti amintesti de cate ori le-a spus la ucenici si prin ei noua celor de azi ''sa credem numai''.

La amintirea mesajului si a tot ce ne-a transmis si ne transmite si azi, totul ia o alta intorsatura si stii sigur ca crezi, crezi in Dumnezeu, crezi in Fiul Sau, crezi in tot ce-i Sfant si Pur, si tu esti in clipa ce trece pe urmele Lor.

Pe urmele lor lasate pe pamant, si pe urmele Lor lasate in constiinta noastra, lasate pentru a sti cine suntem, copii ai lui Dumnezeu, desi intr-o lume greu si prost inteleasa, desi intr-o lume cateodata de neinteles.

Dar trebuie sa o intelegem, trebuie sa o ascultam, sa ne rugam pentru ea si sa o sustinem, atat cat stim, intelegem si putem uneori.

Desi tot ce facem, facem spre binele propriu, tot ce facem il facem pentru noi cei de maine, pentru noi ce stim ca orice bun ne apropie si ne contopeste cu Dumnezeu, si tot ce-i rau ne indeparteaza si ne desparte de Imparatia Tatalui, Imparatia Tatalui nostru Creator, Imparatia Tatalui nostru adevarat.

Desi niciodata cand faci binele nu te gandesti la tine, cand te rogi pentru pamantul intreg, cand la slujbele religioase rugaciunea ta nu merge spre binele propriu ci incerci sa cuprinzi intreg pamantul, incerci sa cuprinzi atat cat poti si poti mult caci la Dumnezeu totul e cu putinta, cand vrei sa te pui la unison cu Voia Tatalui, puterea Sa te intareste.

Credinta totala in Dumnezeu, si consacrarea vietii tale Lui, fara rezerve, fara ca o clipa a te indoi de drumul ales.

Sigur ca cele traite pe pamant, sunt apoi grele, dar cine le mai simte, cine le mai da importanta cand auzi''crede numai''.

Nimeni si nimic nu ar trebui sa ne poate desparti de iubirea Sa, de dragostea, linistea si pacea Sa.

Ar trebui de acum sa intelegem si sa alegem asta, de a trai in unitate cu Tatal, de a trai sub protectia si indrumarea Sa.

10.Nu te teme, ca Eu sunt cu tine, nu privi cu ingrijorare, ca Eu sunt Dumnezeul Tau. Eu iti dau tarie si te ocrotesc si dreapta Mea cea tare te va sprijini.

Iasaia cap 41

''Ce au a face viata si moartea cu Lumina? In chipul Luminii Mele te-am creat. Relativitatea vietii si a mortii sunt o parte a visului cosmic. Priveste fiinta ta de dincolo de vis. Trezeste-te, copilul Meu, trezeste-te!''

Autobiografia unui yoghin -Paramahansa Yogananda

Oferirea noastra ca jertfa, pentru pacatele noastre

Iisus s-a oferit ca jertfa pentru pacatele noastre, noi cu atat mai mult ar trebui sa ne oferim pe noi jertfa pentru pacatele noastre.

Iisus cel Prea Sfant, cel Prea Curat, Iisus cel care ii spala piciorele la Iuda, spala si orice inima a noastra cuprinsa si daruita pacatului, daca noi o cerem si alegem din voia noastra sau fortati de stari date sa mergem pe calea Sa.

El este prezent in lume prin prezenta Duhului Sfant, si asteapta orice inima zdrobita sa se intoarca sa o curete, o asteapta cu rabdare, cu caldura si dragostea Sa.

Cand ne ducem la intalnirea cu Hristos nu ne ducem acuzandu-ne, judecand, neiertandu-ne pe noi sau pe altii, toata cercetarea de sine am facut-o pana atunci, toate judecatile ce le-am dat s-au dus, tot raul s-a scurs.

Ne ducem cu inima curata, cu fata luminoasa pentru a primi lumina Sa, pentru a incorpora pacea Sa, pentru a-i darui iubirea si dragostea noastra.

Nu trebuie sa ramanem in umbra crucii Sale ci in lumina Sa Mantuitoare, pentru ca El ne lasa pacea Sa:

27.''Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu.

Ioan cap 14

Iubirea noastra se leaga prin iubirea Lui, jertfa Lui este centrul nadejdii noastre pentru A doua lui venire inauntrul inimii noastre.

Privind la jertfa Rascumparatorului intelegem mai bine maretia jertfei Sale.

Planul mantuirii este slavit inaintea noastra, in inimile noastre si in vorbele noastre vor fi aduse slava si laude la adresa lui Dumnezeu.

Acei ce primim iubirea fara margini a Mantuitorului v0m fi inaltati in gand, curatiti in vorbe si si transformati total.

Vom merge in lume spre a fi o lumina, spre a reflecta intr-un anume fel aceasta tainica iubire.

14.Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!

Galateni cap 6

Vizionare si auditie placuta!

Primeste-ma asa cum sunt

Gabriel Dorobantu-Te rog zambeste fata frumoasa

Linistirea viforului din noi

Asa cum Iisus linisteste marea, asa linisteste sufletele noastre atunci cand ele sunt cuprinse de valurile vietii, atunci cand noi dupa framantari fara margini ajungem in sfarsit la El.

In suferintele vietii noastre uitand parca de cine ni le rezolva, sau in cine gasim mangaiere, ne zbatem singuri, alergand in toate directiile nepunandu-ne viata in mana si sub ocrotirea Sa.

Asa cum Iisus isi pune credinta in purtarea de grija a Tatalui, asa si noi trebuie sa ne-o punem in Mantuitor, predandu-ne viata Lui, consacrand viata noastra Lui.

Ne incredem in propriile puteri pana ajungem aproape la pieire, atunci il chemam in ajutor, si strigarea noastra o aude de fiecare data, desi intristat ca nu tinem legatura cu El tot timpul, dar totusi se intoarce la noi, nu ne lasa niciodata singuri, asa cum ne-a promis.

Credinta in Mantuitor, orice probleme am avea linisteste valurile vietii noastre, si ne scapa de fiecare data din primejdie asa cum crede El ca ne este de folos.

Experienta noastra spirituala a fiecaruia vorbeste despre sufletul nesupus ascultarii de Legile lui Dumnezeu, vorbeste despre adevarurile transmise prin Scripturi:

20. Cel fara de lege sunt ca marea cea inviforata, care nu se poate astampara si valurile ei scormonesc tina si namol.

21.Cei fara de lege n-au pace, zice Domnul.

Isaia cap 57

Sufletul nostru plin de patimi si pacate nu are pace, atat timp cat eul nostru este nesupus, atat timp cat nu suntem intrati sub ascultare, viforul vietii noastre ne involbura marea din jurul nostru, pana parca am fi in larg si noi ca ucenicii odinioara, si credem la inceput in puterea salvarii noastre.

Dar Acel ce a linistit atunci valurile are si acum putere asupra valurilor noastre, si nu ne lasa niciodata fara raspuns.

Orice furtuna am trece daca ne vom indrepta spre Iisus si ii vom spune:

DOAMNE MILUIESTE-NE!

vom fi ajutati.

Harul Sau, care impaca sufletul nostru cu Dumnezeu, linisteste framantarile noastre fara de odihna si in iubirea Sa, inima noastra gaseste odihna.

Multumim lui Dumnezeu pentru tot, si il rugam sa ne trimita pacea si odihna Sa in sufletul nostru!

Dalai Lama-despre fericirea in viata

''Fericirea nu e ceva gata facut, ea vine din faptele tale.

Daca vrei ca cei din jur sa fie fericiti, arata-le compasiunea ta. Daca vrei sa experimentezi fericirea proprie, arata-ti tie compasiune.

Scopul vietilor noastre este sa experimentam fericirea.

Este foarte important sa generezi o atitudine buna, o inima buna cat mai mult posibil.

De aici, atat fericirea pe termen scurt cat si cea pe termen lung, atat pentrutine cat si pentru ceilalti va veni.

Suferinta ii inobileaza pe oameni. Numai cel ce a suferit, pretuieste fericirea.''

Despre rugaciune

6.Nu va impovarati cu nici o grija, ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu.

7.Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre intru Hristos Iisus.

Filipeni cap 4

Ce frumoasa-i creatia lui Dumnezeu!

Urmarea Legilor lui Dumnezeu, atat cat intelegem

In materie de alegeri de constiinta, fiecare este bine sa aleaga singur, caile spirituale cu atat mai mult trebuie lasat fiecare om sa aleaga singur, ba mai mult si asa nu ai ce sa-i faci la nimeni nimic, fiecare cu conceptia sa de viata de pe pamant, legatura pamantului cu cerul sau din cer.

Aici ma refer la noi cei mai putin luminati, caci cei luminati stiu, dar si ei au legile universului dupa care isi ghideaza viata.

Ucenicii lui Iisus aveau o dragoste sincera pentru El, si si-au lasat totul pentru a-i urma lui IISUS, dar totusi El simte, iubirea lor era un pic, oricat au incercat ei sa o schimbe, amestecata cu egoismul naturii omenesti, dar Iisus cu iubirea si daruirea Lui schimba incet, incet, o curatea incet cum il rugam si noi sa ne curateasca in fiecare zi, in fiecare clipa, cei care vrem sa-i semanam si sa-i urmam Tatalui.

De cate ori nu suntem pe calea urmarii lui Iisus, si poate ne gandim ca ni se cuvine alt loc si aici pe pamant, dar constientizam in clipa urmatoare ca nu pentru drumul asta de pe pamant facem ceea ce facem, si ca in cer totul merge dupa o aranjare altfel decat pe pamant, acolo conteaza doar daruirea sincera, daca Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant sa slujeasca, nu sa i se slujeasca, noi ce ar trebui sa facem ca toata viata noastra pe pamant sa ne fie spre folosul nostru.

Toate talentele mici sau mari ale noastre, toate darurile primite de la Dumnezeu trebuie si ar fi de folos sa le punem in folosul celor care au nevoie de ele, si sigur de acolo ne sunt ingaduite si noua spre folos cele de trebuinta, dar nu spre pierderea sufletului si spre indepartarea de Imparatia Sa.

Dumnezeu ii da fiecarui suflet libertatea de a gandi si de a alege, in Imparatia lui Dumnezeu nu exista fortare sau apasare.

Ingerii nu vin pe pamant sa ne forteze in vreun fel, ei vin sa lucreze cu noi in folosul omenirii, in folosul sufletelor noastre, la fel si cei initiati in tainele lui Dumnezeu nu bat strazile sa ne cheme spre urmarea cailor lor, ne lasa pe noi sa-i cautam, sa-i gasim si apoi sa le urmam invataturile la fel ca si Mantuitorul.

Cuvintele Mantuitorului ne-au fost transmise si noua si calea catre El sa o alegem singuri.

20.Iata stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra lael si voi cina cu el si el cu Mine.

21.Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui.

22.Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul zice Bisericilor.

Apocalipsa cap 3

Dumnezeu sa ne ajute sa cunoastem calea catre El!

Sa nu ne indepartam de Dumnezeu

Ne lasam deseori sau aproape tot timpul prinsi in lucrarile si problemele noastre zilnice si uitam poate de a tine legatura continua cu Mantuitorul, pierdem poate uneori din vedere aceasta stransa legatura cu Cel ce isi dadu viata pentru noi.

Pierdem legatura cu cerul, cu Tatal, si apoi ne i-a mult timp spre a-l cauta si apoi a-l gasi, din aceasta cauza suntem de multe ori descurajati parca, timizi si fara curaj in drumul ce am pornit spre Dumnezeu.

Ar fi bine daca am ramane intr-o continua contemplare a Lui, si a celorlalte fiinte din cer, ar fi bine daca am medita asupra vietii lui Iisus, de la nastere la inaltare, ca si calea noastra sa poata apoi duce pe urma pasilor Sai.

Sa-l urmam indeaproape ca nu cumva departandu-ne sa pierdem urma Sa.

Daca vrem sa ajungem la mantuire trebuie sa invatam lectia ascultarii, rabdarii, umilintei, iubirii la umbra crucii Sale.

Cand vorbim unii cu altii despre Dumnezeu cu toate frumusetile Sale, inima noastra v-a fi imblanzita de puterea lui Dumnezeu.

Inima noastra v-a fi cuprinsa de focul si de dorul pacii Sale.

16.Iar cand se vor intoarce catre Domnul valul se v-a ridica.

17.Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

18.Iar noi toti, privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului.

2Corinteni cap3

Dumnezeu sa se indure de noi trimitandu-ne pacea Sa!