Dumnezeu este simplu. Tot restul este complex. Nu cauta valori absolute in lumea fizica relativa.
Toate isi au timpul lor si pentru fiecare tel sub ceruri exista un ceas potrivit.
Omul nu poate intelege nici un adevar etern pana cand nu se elibereaza de pretentii.Mintea umana, avandu-se goala pe taramul mizeriei seculare, nu poate genera decat iluzii fara numar, respingatoare pentru viata. Oroarea campurilor de batalie devine palida si nesemnificativa fata de aceea ce-i este dat sa intalneasca celui care se confrunta pentru prima data cu dusmanii sai interiori! Acestia nu sunt inamici ucigasi, pe care sa-i invingi cu o ostire puternica si numeroasa! Omniprezenti, neobositi, urmarindu-l pe om pana si-n somn, inarmati subtil cu arme otravite, acesti soldati ai poftei ignorante cauta sa ne nimiceasca pe toti. Nesocotit este omul care renunta la idealurile sale pentru a se preda sortii la rand. Cum altfel decat neputincios, fara duh si infam pare el atunci?
A iubi pe Dumnezeu Cel Invizibil, Depozitarul tuturor Virtutilor, si a iubi si pe omul vizibil, care in aparenta nu poseda nici o virtute, este deseori dificil! Dar ingeniozitatea umana este un adevarat labirint. Cautarea interioara conduce in scurt timp la concluzia ca exista o unitate a tuturor mintilor, si anume puternica alianta a motivelor egoiste zamislite de ele. Astfel, ti se reveleaza existenta unei fratii a tuturor oamenilor, cel putin sub acest unic aspect. O asemenea revelatie este urmata de inspaimantata umilinta, care apoi se transforma in compasiune pentru omul de langa tine, orb fata de puterile tramaduitoare ale sufletului sau, asteptand sa fie descoperite.
Numai oamenii meschini sunt insensibili la suferintele celorlalti, adanciti fiind in maruntele bsuferinte personale.Cel care practica disectia propriului eu va cunoaste expansiunea in compasiunea universala. Eliberarea sa va fi rezultatul infrangerilor cererilor egoului, facand astfel ca samanta iubirii pentru Dumnezeu sa cada pe pamant fertil. Creatura se intoarce in sfarsit la Creatorul sau, daca nu pentru alt motiv, atunci macar ca sa-l intrebe chinuit: De ce, Doamne, de ce? Astfel, manat de biciul ignobil al suferintei, se indreapta in cele din urma catre Prezenta Infinita, de a carei unica frumusete ar trebui sa se lase ispitit.
Multe nopti cu luna si stele
Si multe dimineti luminoase
Dar sufletul meu inca merge inainte!
Intunericul, moartea si iedera neizbanzii
Sau incercat cu spaima sa franga a mea cale;
Si m-am luptat cu taria geloasa a naturii
Dar sufletul meu inca merge inainte!
Lumea este un termen vast, dar in momentulin care priveste pe sine ca cetatean al lumii, omul isi poate extinde la nivelul intregului pamant loialitatea pe care o manifesta de obicei fata de o comunitate restransa.
Opersoana care simte intra-adevar ca, lumea este tara mea;este America mea, India mea, Filipinele mele, Anglia mea, Africa mea, Romania mea(spun eu ca el nu cred ca a cunoscut-o personal doar asa in simtirea si constiinta lui),, nu se va instraina niciodata de telul unei vieti utile si fericite. Mandria lui localava cunoaste o expansiune nelimitata; el va fi atunci in legatura cu curentii creativi universali.
Autobiografia unui yoghin-PARAMAHANSA YOGANANDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu