Chemare de vant

Chemare de vânthttp://ddd-poezii.blogspot.ro/

Ia-mă vântule cu tine, ia-mă-n cer, acolo sus,

Unde drumurile vieţii nu duc doar înspre apus,

Căci văd iarăşi răsăritul şi totul strălucitor...

În tristeţe simt iar dorul, şi de viaţa îmi e dor.

Cântă-mi iar cântecul vieţii, ce, cu ritm năucitor,

M-a făcut să merg spre hăuri, în adâncuri să cobor

Ca nebunul adunat-am bucurii de om prea mic

Şi-am crezut în bogaţie, însă nu aveam nimic.

Astăzi urc încă o treaptă către timpul de apoi

Şi nu-mi pasă că e toamnă şi în juru-mi e noroi,

Prin vitraliile nopţii, anii ce i-am colindat

Mi se-arată... Mă obligă să-mplinesc ce mi-este dat!

Nu-s bătrân, încă n-am vârstă, dar mă simt c-am obosit

Că bat drumul de departe să găsesc ce-mi e sortit...

Chiar de stau acum în beznă, steaua mea e stea de foc,

Vreme n-am să-mi plâng de milă, mă ridic şi-o iau din loc.

Greu la deal, dar nu vreau valea, doar aşa, să pot să strig

Că de vină e doar viaţă, că în suflet îmi e frig,

Sus,spre creste, spre lumină, urc, să pot să întâlnesc

Sufletul ce, trist, mă cheamă, lanţurile să zdrobesc.

Vântule, mă ia cu tine, şi mă du, timpu-i s-ajung,

Cineva ştiu, mă aşteaptă, şi-a bătut drum greu... şi lung.