Iubirea lui Dumnezeu, daruirea noastra

''Am cautat bogatii in lume si Tu esti singura bogatie pe care am dobandit-o. Am cautat pe cine sa iubesc si Tu esti unicul iubit pe care l-am gasit demn de iubire. Ma aduc pe mine Tie ca jertfa.''

Eterna iubire a lui Dumnezeu, care dainuie de la inceputuri, si v-a dainui pana cand se vor termina veacurile si noi vom fi cu toti in ceruri alaturi de Cel ce ne-a creat si ne-a trimis ca si copii ai Sai in lume.

As vrea sa pot si sa stiu sa ajut lumea asta atat de chinuita in cautarile de acum foarte pretioase pentru cer si pentru pamant deasemenea.

Nu stim unii mare lucru, stim doar sa ne indreptam privirea catre cer, sa-l slavim, sa-l ascultam si sa-i aratam iubirea si dragostea noastra.

Este destul, si ar trebui sa-i multumim ca ne-a ajutat sa-l cautam, sa-l simtim si cateodata chiar sa-l recunoastem in starile frumoase sau suferintele sufletesti sau trupesti atunci cand se indura a se apropia de noi.

Sigur ca dupa ce ai cunoscut iubirea lui Dumnezeu, apropierea de Iisus este putin probabil a te mai desparti de ele, dar cateodata slabiciunea omeneasca este de asa natura de uneori te duce in asa loc incat parca crezi ca te-a uitat in starile mai putin placute prin care trecem mereu, depasim mult spre divinitate, urcam poate sau asa credem si la un moment dat intalnim alta treapta care la timpul potrivit nu ne dam seama ca e o treapta, si cadem un pic dar bratul lui Dumnezeu ne sta la indemana tot timpul si apucandu-l, sprijinindu-ne fericirea-i totala si desavarsita.

Dar Dumnezeu nu ne uita niciodata, asa cum noi nu-l uitam niciodata, nici o clipa a vietii noastre doar ca nu suntem conectati tot timpul la dragostea si iubirea Sa indestulatoare pentru orice fiinta din cer sau de pe pamant, din lumea asta si din tot Universul Sau.

Oricat s-ar spune ca am scapat de ce a fost greu, ca ne integram incet in lumea frumoasa si buna, totusi avem perioade destul de greu de trecut, destul de greu de plutit in ele, sau poate in continuare depinde de fiecare in parte cat poate si in ce faza a evolutiei sale a ajuns.

Dumnezeu ne-a dat putere, ne-a dat rabdarea Sa, intelepciune ne daruieste in fiecare clipa, sa trecem mai departe, alaturi de cei mai mari si totodata sa-i luam cu noi pe cei mai mici in drumul catre Eternitate, in drumul catre El.

Si totusi mare e doar El, doar Dumnezeu, care in marea Sa indurare ne da si noua picatura din puterea Sa, Scantei din Lumina Sa, puritate din puritatea Sa, si multa multa dragoste din preaplinul dragostei Sale.

Noi sa le stim prelua, sa le stim cultiva si apoi a le da mai departe fratilor si copiilor nostri.

Dumnezeu este alaturi de noi in toate clipele vietii noastre, conducandu-ne pasii catre sublimul sau cer.

Insusi Fiul Sau a avut pe pamant multe de intampinat, noi ce-i mici cum am vrea sa ne fie viata lina, dar totusi tanjind mereu dupa Imparatia Sa.

Sa ne rugam ca valurile vietii sa ne lase mereu in picioare, mereu pregatiti pentru a intampina altele.

Sa ne rugam ca iubirea si dragostea noastra pentru Dumnezeu sa creasca mereu si mereu, tot mai sus pana pe creasta inimii noastre, si sa nu se lase doborate de trecatoarele valuri, care vor a ne infrica si a ne departa de El.

Suntem asemeni Tatalui si cum Lui nu ii poate face nimic, noi suntem urmatoarea tinta, ca doborandu-ne pe noi sa loveasca in El, dar noi cu puterea Lui vom indura si ne vom urma Tatal in tot si toate ce stim, cerandu-i in indrumare, multumindu-i si rugandu-ne atat cat ne e cu putinta la fiecare, deslusind in toata viata noastra partea Dumnezeiasca ce am primit-o in dar.

Sa ne rugam in inima noastra ca Dumnezeu sa coboare si sa nu o paraseasca niciodata.

Multa Iubire, Caldura si Pace sufleteasca sa ne dea Dumnezeu la toti!